BINECUVÂNTARE… Părintele Ionuț Dima din parohia Ibănești ne vorbește despre comuniunea prin rugăciune care se realizează la Sfânta Liturghie în biserică, când, frumos spune acesta, „cerul coboară pe pământ”. Atunci se produce curățarea, prin coborârea Sfântului Duh peste cei care și-au mărturisit păcatele în Scaunul Spovedaniei. Sfânta Liturghie a fost instituită la Cina cea de Taină, când Hristos a acceptat să ia asupra Sa păcatele, pe care Le-a răscumpărat prin jertifirea Sa pe cruce. Iată așadar că ajungem la cel mai mare mister al credinței și al creștinismului: Taina Spovedaniei. În rândurile de mai jos, părintele Dima ne explică acest miracol pe care ni-l mijlocește Mântuitorul prin Sfânta Împărtășanie, când ne înfruptăm cu Trupul și Sângele Său.
Pr.Dima Ionuț
Parohia Ibănești
„Rugăciunea este prezența lui Dumnezeu în toți și în toate”. (Sfântul Grigorie Sinaitul). Una din modalitățile cele mai concrete prin care omul intră în comuniune cu Dumnezeu este rugăciunea. Aceasta este cheia cu care deschidem poarta cerului și intrăm la Părintele ceresc, după cum ne învață Fericitul Augustin, dar mai ales rugăciunea comună. Rugăciunea comună depășește particularismul și egoismul, cultivând în membrii comunității rugătoare sentimentul și conștiința universalității Bisericii din care facem parte. Forma ei desăvărșită și consacrată ne învață să ne încadrăm în comunitate, să vedem dincolo de nevoile și interesele proprii și să ne rugăm nu numai pentru cei prezenți, ci și pentru cei absenți, pentru cei departe de casă și pentru toată lumea.
Tradiția ortodoxă cu toate elementele ei, inclusiv actul convertirii personale, este o viață de comuniune înlăuntrul unității trupului lui Hristos. Această comuniune se realizează cel mai frumos și deplin prin participarea la Sfânta Liturghie. Cea mai completă și sfințitoare formă a rugăciunii este Sfânta Liturghie, „cerul pe pământ”. Prin această participare la Sfânta Liturghie, credincioșii învață credința cea adevărată, pe care o mărturisesc, o trăiesc și o păstrează. Ei exprimă aceasta la sfârșitul Liturghiei, cântând sau rostind: “Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându‑ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”. Hristos a instituit Sfânta Liturghie la Cina cea de Taină, ca o aducere aminte sacramentală a jertfei Sale de înjunghiere pe cruce, când a luat asupra Sa păcatele lumii și Le-a răscumpărat prin suferință și moarte. Jertfa adusă odată pe Golgota se “actualizează” veșnic în Euharistia ce s-a adus și se aduce de noi și pentru noi, pe altarele noastre. Euharistia sau Sfânta Ȋmpărtășanie stă în centrul vieții duhovnicești a creștinului. Totul în Biserică conduce la Euharistie și tot acolo își găsește sursa, îndeplinirea tuturor tainelor Bisericii. Sfânta Liturghie este “Taina adunării”, așa cum precizează Pr. Alexandre Schmemann, Hristos a venit “pentru ca pe fiii împrăștiați ai lui Dumnezeu să-i adune într-una” (In. 11, 52) și Euharistia, chiar de la început, a fost descoperirea și realizarea unității poporului, adunat de Hristos și întru Hristos. Astfel, adunarea în Biserică este înainte de toate Taina iubirii. Noi mergem la biserică pentru iubire, pentru iubirea cea nouă a lui Hristos însuși, care ni se dăruiește în unitatea noastră. Noi intrăm în biserică pentru ca această iubire dumnezeiască „să se reverse din nou în inimile noastre”, pentru ca din nou și iarăși din nou “să ne îmbrăcăm în iubire” (Col. 3, 14), pentru ca, alcătuind Trupul lui Hristos, să putem rămîne în iubirea lui Hristos și să arătăm iubirea Lui în lume.
Prin Sfânta Împărtășanie și Sfânta Liturghie, creștinul de rând se curăță de păcate
În Euharistie, omul renăscut în Hristos și întărit în Duhul Sfânt se împărtășește cu Trupul și Sângele lui Hristos, care moare la sfârsitul activității Sale, pentru a Învia la viața veșnică. Astfel, Euharistia sădește în noi puterea de a preda total existența noastră lui Dumnezeu spre a o primi umplută de viața Lui eternă, asemenea lui Hristos prin Înviere: ,”Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare și sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el”. (In. 6,54-56) Așadar, noi prin Euharistie, îl primim pe Hristos Dumnezeu în noi, atât în divinitatea Sa, cât și în umanitatea Sa. Prin urmare, trăim în Hristos și Hristos în noi. Important este să conștientizăm, în contextul „Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului” și „Anului comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, că în cadrul rugăciunii comune în viața noastră nu se realizează pur și simplu o comuniune individuală cu Hristos, ci o unitate a tuturor credincioșilor. Cât timp va fi Sfânta Liturghie pe pământ este semn că încă nu ne-a părăsit mila lui Dumnezeu. Iar “când va înceta jertfa și turnarea”, cum spune la Daniel proorocul, atunci va fi sfârșitul lumii.
