Povestea unui pensionar obișnuit de la Ivești, îndrăgostit de armată și păstrător al tradițiilor locului și zbaterile fiicei sale pentru a-i reda respectul de sine

EROUL TĂCUT AL UNEI FAMILII… Nu este Ana Ipătescu, dar fiica lui Nistor Grigore din Ivești ne arată cum să lupți pentru cei care au ales să trăiască din muncă cinstită, cu demnitate, respectând legile acestei țări și care l-a apus de viață sunt uitați și marginalizați de societatea pe care a servit-o cum au știut ei mai bine. Povestea de viață a lui Nistor Grigore este a unui om simplu, lovit de viață când tocmai se pregătea să zboare. A ales să respecte rânduială satului, când soția sa l-a părăsit, iar după ce ghinionul l-a lovit din nou, lăsându-l cu o infirmitatea care i-a diminuat capacitățile de muncă a rămas să fie demn. Și viața l-a răsplătit cu o fiică care-l iubește și-l respectă mai presus de orice. Când a intrat în viață, ca orice bărbat din vremurile comunismului a fost înrolat în Armată. Și-a servit patria într-o unitate militară de la Turda, ca sergent major. Când a revenit acasă, rezervist fiind a ales să intre într-o altă „armată”, în celebrul ansamblu de dansatori de la Ivești, care funcționa pe lângă Căminului Cultural. Acum a ajuns la vârsta pensionării și după o viață în care a muncit cu ziua din cauza acelei infirmități, iată că acesta reușește să fie integrat în sistemul de pensii. L-a ajutat mult livretul militar și perioada cât a fost în Armată, dar cel mai mult zbaterile fiicei sale și a unui grup de cunoscuți din comună. Să nu vă închipuiți că a primit vreo pensie uriașă, ci una modică, dar suficientă ca acestui om să-i fie redată demnitatea după o viață în care nu a cedat și i-a predat fiicei sale, prin propriul exemplu, ce înseamnă sintagma „sărăc și cinstit”. Scrisoarea trimisă de fiica sa redacției noastre ne-a determină să publicăm acest articol despre un destin, dar mai ales să surprindem respectul unei fiice față de tatăl ei, care a crescut-o singură.
Povestea sergentului major Nistor Grigore din comuna Ivești se întinde pe patru decenii, începând cu onoarea militară, continuând cu tradiția locală și desăvârșindu-se prin sacrificiu parental. După ani de luptă birocratică, fiica sa, Ana Maria Cojocariu, a reușit să obțină de la Centrul Militar Județean Vaslui documentele oficiale care îi confirmă tatălui gradele și drepturile câștigate prin serviciul militar la Unitatea 01381 Turda. Militarul de 65 de ani, fost dansator în ansamblul cultural al comunei și părinte singur, avea nevoie de aceste acte pentru obținerea pensiei militare. Cazul său relevă provocările cu care se confruntă „rezerviștii” din mediul rural în obținerea drepturilor lor legale.
Nistor Grigore a făcut armata în Ardeal și a ieșit în rezervă cu gradul se sergent major
Nistor Grigore și-a început cariera militară în 1982, când a fost incorporat la prestigioasa Unitate Militară 01381 Turda, specializată în Artileria Antiaeriană. Fotografiile de epocă îl surprind pe tânărul militar îmbrăcat impecabil în uniforma de paradă, cu o ținută care vorbește despre disciplina și mândria de a servi patria. Livretul Militar, păstrat cu sfințenie timp de peste patru decenii, poartă ștampila locotenent-colonelului Șelaru și confirmă eliberarea din armată cu gradul de Sergent Major în Rezervă, Clasa 1, Specialitatea 11. Acest document a devenit piesa centrală în lupta pentru recunoașterea drepturilor veteranului. Dincolo de serviciul militar, Nistor Grigore s-a remarcat între 1972 și 1989 ca dansator de elită în ansamblul cultural al comunei Ivești. Sub îndrumarea regretatei doamne Georgeta Ioan, al cărei nume îl poartă astăzi Căminul Cultural, tânărul a devenit un ambasador al tradițiilor locale. Această dublă identitate – militar și artist popular – l-a transformat într-o figură respectată în comunitatea.
Proba supremă: tatăl singur care nu a cedat
După întoarcerea din armată, viața lui Nistor Grigore a luat o întorsătură dramatică. Rămas să își crească singur fiica de la vârsta de nici doi ani, după plecarea soției, „rezervistul” a trebuit să facă față unei provocări care depășea orice instrucție militară. Un accident grav i-a afectat serios piciorul, limitându-i mobilitatea și capacitatea de muncă. Din mândrie și demnitate, Nistor Grigore a refuzat constant ajutoarele sociale, alegând să muncească cu ziua prin sat pentru a-și întreține familia. Vecinii din Ivești îl descriau drept un om de cuvânt, care nu și-a încălcat niciodată principiile, indiferent de greutățile financiare. Această atitudine a devenit o lecție de viață pentru întreaga comunitate rurală. Fosta soție și-a refăcut viața în altă parte, lăsându-l pe rezervistul rănit să facă față singur responsabilităților parentale. Pentru Ana Maria, copilăria alături de tatăl său a însemnat nu doar siguranță materială, ci și un model de integritate morală care i-a marcat profund personalitatea.
„Tatăl meu păstrează cu sfințenie Livretul Militar” – mărturisiri exclusive
Ana Maria Cojocariu a transmis redacției o declarație emoționantă despre tatăl său: „Vă scriu cu o mândrie imensă în numele tatălui meu, Nistor Grigore, un om a cărui viață a fost definită de onoare, sacrificiu și datoria sfântă față de familie și țară. Tatăl meu păstrează cu sfințenie Livretul Militar stampilat în anul 1982 de către domnul Locotenent-colonel Șelaru”. Fiica acestuia detaliază parcursul militar: „A servit patria cu devotament la Unitatea Militară 01381 Turda, în cadrul Artileriei Antiaeriene, fiind eliberat cu gradul de Sergent Major în Rezervă, Clasa 1, Specialitatea 11. Așa cum se vede în fotografiile de epocă, a fost un militar de o frumusețe și o disciplină aparte, un lider care a răspuns de instrucția oamenilor săi.” Ana Maria subliniază că cea mai mare dovadă de eroism a tatălui meu a fost însă lupta sa tăcută de acasă: „M-a crescut singur de la vârsta de nici 2 ani, după ce mama m-a părăsit. Deși a suferit un accident groaznic după armată, fapt ce i-a afectat grav piciorul, tatăl meu a muncit cu ziua prin sat pentru a se asigura că am tot ce îmi trebuie. Din mândrie, a refuzat ajutoare, alegând să fie un tată erou.”
Recunoașterea oficială și sprijinul comunității
Obținerea actelor de la Centrul Militar Județean Vaslui a fost posibilă datorită unei rețele de sprijin care demonstrează solidaritatea rurală autentică. Ana Maria mulțumește public „vecinilor noștri de suflet”: Floarea Dumitrache, Vasile Dumitrache, Mirela Caloianu, Ioana Vișan, Gică Tudose și Gina Tudose. Acești oameni minunați i-au fost alături ani la rând. Procedura de la Centrul Militar a fost facilitată de profesionalismul funcționarilor publici de acolo. „Doresc să aduc mulțumiri deosebite doamnei de la Centrul Militar Județean Vaslui care ne-a primit. Într-un moment în care tatăl meu era copleșit de emoție, vocea dumneavoastră calmă și profesionistă a fost cea care ne-a redat speranța”, mărturisește Ana Maria. Logistica întregii operațiuni a fost asigurată de Petrică Tudorie, care „a asigurat transportul tatălui meu și ne-a ajutat să fim în contact video, demonstrând o camaraderie exemplară”. Această colaborare inter-generațională relevă că respectul pentru rezerviști rămâne o valoare vie în comunitățile rurale. Ana Maria lansează și o solicitare oficială: „Solicităm astăzi recunoașterea oficială a calității sale de sergent major, astfel încât Primăria Comunei Ivești și întreaga comunitate să îl recunoască pentru cine este cu adevărat: un militar de elită, un dansator de onoare și un om iubit de semenii săi.”
Cazul sergentului major Nistor Grigore din Ivești nu este singurul din județ și poate fi un exemplu de bună practică
MODEL… Cazul sergentului major Nistor Grigore ilustrează o problemă mai largă cu care se confruntă mulți „rezerviști” din județul Vaslui, care au ajuns la vârsta pensionării și nu au nici o sursă pentru un trai decent. Conform datelor Casei Județene de Pensii Vaslui, aproximativ 340 de „rezerviști” cu domiciliul în județ întâmpină anual dificultăți în completarea dosarelor de pensionare din cauza actelor militare incomplete sau pierdute în timpul tranziției post-comuniste. Centrul Militar Județean Vaslui procesează lunar în medie 25-30 de cereri de reconstituire a documentelor militare, majoritatea provenind de la foști militari din mediul rural. Procedura durează în general 15-20 zile lucrătoare, perioada în care veteranii trebuie să prezinte dovezi colaterale ale serviciului militar. Pentru comuna Ivești, cazul lui Nistor Grigore marchează primul caz rezolvat integral în 2026, după ce în anul anterior au rămas nerezolvate patru situații similare. Primăria Comunei Ivești colaborează activ cu autoritățile județene pentru identificarea „rezerviștilor” cu probleme administrative. Edilul local estimează că în comună există încă șapte cazuri de foști militari care necesită asistență juridică pentru obținerea drepturilor la pensie. Experiența familiei Grigore-Cojocariu devine astfel un model de urmat pentru alte familii din județ care se confruntă cu provocări similare în navigarea sistemului birocratic militar.




Pentru tarani, armata era ca o gura de aer. Marea lui realizare e ca a fost gradat in armata romana, restul nu conteaza.
Cum a fost lasat la vatra cu gradul de sergent major, cand, maximum era de sergent pentru militarii in termen (care au facut armata la termen normal, nu redus)?
Nu am inteles ce treaba a avut Casa de pensii cu armata facuta.