EDITORIAL… Nu trebuie să fii admiratorul lui Ilie Bolojan ca să simți mirosul greu care se ridică din cronologia ultimelor luni. Și nu trebuie să crezi în conspirații ca să ceri explicații atunci când coincidențele politice încep să se așeze una după alta cu o precizie aproape chirurgicală. Problema nu este dacă Bolojan merita sau nu să rămână premier. Problema este dacă România mai ia decizii la București sau dacă o parte a clasei sale conducătoare a ajuns să confunde parteneriatul strategic cu poziția de drepți în fața unui stăpân. Zilele trecute, presa internațională a relatat că ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, ar fi spus, la o cină din Atena, referindu-se la căderea guvernului român: „We can do that to any country we want”. O adevărată lovitură de palat suficient de gravă pentru a cere explicații oficiale. Mai ales fiindcă există o cronologie. Pe 31 martie, anul acesta, Sorin Grindeanu și Bogdan Ivan s-au întâlnit la București cu Guilfoyle. La masă, s-a aflat și consilierul prezidențial Florin Lazăr Vlădică. Grindeanu a recunoscut că discuția a privit Coridorul Vertical și rolul României ca țară de tranzit, însă a respins categoric ideea unei înțelegeri pentru răsturnarea lui Bolojan. Numai că, pe 5 mai, guvernul Bolojan a căzut. Moțiunea inițiată de PSD, AUR și PACE – Întâi România – a primit 281 de voturi. Vorbim de fapte, nu de teorii! Iar pe 21 mai, conform documentelor depuse în SUA, Administrația Prezidențială a semnat un contract cu Eversheds Sutherland (US) LLP. Mandatul includea consultanță strategică și relații cu guvernul american, Congresul, think-tank-uri și alți actori relevanți. Documentele spun clar, negru pe alb, că obiectivul imediat era obținerea de sprijin pentru Vertical Corridor în Europa Centrală, de Est și Balcani. Poate că toate aceste coincidențe nu demonstrează neapărat că Washingtonul a ordonat căderea guvernului Bolojan, însă cei îndrituiți să pună întrebări se prefac, în aceste zile, că nu văd subiectul, ca nu cumva să afecteze „parteneriatul strategic”. Numai că parteneriatele serioase se bazează pe interese comune, reciproc avantajoase, dar și pe respect!
Un stat demn are aliați, nu stăpâni. Un stat puternic negociază, nu execută. Își apără interesele chiar și atunci când interlocutorul este cea mai puternică țară din alianță. Servilismul nu este politică externă. Iar dacă liderii României nu pot explica limpede cine a cerut ce, cine a promis ce și ce legătură există – sau nu există – între gaz, lobby și criza guvernamentală, atunci problema depășește cu mult soarta lui Ilie Bolojan. Problema este dacă România mai stă la masa la care se iau deciziile despre România sau doar așteaptă, disciplinată, să i se spună ce are de făcut.
Mare tămbălău creat pe seama întâlnirii la un restaurant din București cu ambasadoarea SUA în Grecia. Acea întâlnire a fost filmată din toate direcțiile, de parcă actorii doreau să fie filmați. Înțelegeți ce vreau să spun?
Dacă nu, continui. Dacă la acea întălnire în locul PSD-eilor erau Dominic Fritz, Ilie Bolojan, Siegfried Mureșan sau, de ce nu, Radu Miruță, oare care ar fi fost reacțiile? Nu cumva era mare laudă la adresa celor care au întălniri cu *partenerul strategic*?
👉 Facem din țănțar, armăsar, în condițile in care tema REALĂ de discuție ar trebui purtată in jurul reglementării/legiferării activităților de tip LOBBY și a profesiei de LOBBYIST în România.
PS: Oare câte întălniri asemnătoare au fost pe seama contractelor din SAFE? Întreb, nu dau cu parul. Dacă presa îl întreabă pe ambasadorul Germaniei din Grecia întrucât, iată, ambasadoarea SUA la Atena a zis, credeți că ne va spune? 😁
PPS: Și de ce o fi venind Radu Miruță în Parlament împreună cu generali MApN la audierile din comisii pentru noul guvern Siegfried Mureșan? Spun gurile rele că ar fi ceva în neregulă aici, mai ales că unul dintre acești generali ar avea și …… studii JURIDICE.🤡🤡
In toata dizertatia ”maestrului” ziarist exista o evidenta fractura de logica. Geniile de WST spun ca ambasadoarea SUA la Atena s-ar fi laudat in martie 2026 ”CA SUA AU SCHIMBAT GUVERNUL ROMANIEI” (vorbind la timpul trecut despre acest eveniment). Ori votarea motiunii de cenzura a avut loc in luna mai a aceluiasi an, la mai bine de doua luni de la momentul declaratiei. Reveniti cu picioarele de pamant domnule ziarist si mergeti la ceva cursuri de logica.
PS Aduceti-va aminte ca Basescu a spus ”Decat sa o sug la mai multi licurici mai bine o sug celui mai mare”, ceea ce este o recunoastere implicita a faptului ca asa zisii lideri politici din Romania, sa sunt de la PSD, PNL, USR sau UDMR, iau lumina de la marile puteri.
Aici sunt mai multe aspecte:
1. Șoricelul nu prea poate fi partener cu elefantul;
2. Când nu găsești parteneri care chiar te pot apăra, merge și o vasalitate, ca mai mereu în istorie;
3. Dacă un ziar trage un pârț la Washington, în scopuri electorale imediate, nu prea se cade ca noi, pe aici, să ne ridicăm poalele în cap și să ne dăm cu dosul de pământ mai mult decât e cazul, etc.
*În definitiv, a gândi pragmatic înseamnă a distinge între ce ai vrea și ce poți efectiv să faci, respectiv a calcula corect raportul dintre posibilitatea de câștig și riscul de pierdere din orice demers politic…