DUREROS… Sunt sfâșietoare mesajele pe care rudele, prietenii și chiar necunoscuții, copleșiți de tragedia în care a murit băiatul de 17 ani din Ivănești, le-au scris, pentru a-și exterioriza în acest fel tristețea și chiar revolta interioară față de o situație care ar fi putut fi evitată… dar nu a fost. „Dacă nu ai fi plecat atunci, acum trăiai și acest coșmar nu ar fi fost cunoscut de nimeni. Mi-e ciudă pe mine că nu te-am putut opri. Dumnezeu să te ierte, suflet nevinovat”, este unul dintre zecile de mesaje scrise pentru Mihai Luca, adolescentul decedat în accidentul de pe drumul dintre Ivănești și Lunca Veche. Părinții sunt înghenunchiați de durere, căci nu există suferință mai mare decât înmormântarea unui copil, în urma unei tragedii în care și un alt fiu a fost la un pas de moarte. „Să vă dea Dumnezeu putere să treceți peste o asemenea durere. Nimeni, niciodată nu poate mângâia un părinte care nu și-a putut salva copilul. Dumnezeu să îi ajute în aceste clipe grele”, a scris Andreea. „Mihăiță, am fost aseară la tine, eram toți, curtea plină, dar n-ai vrut să te uiți la noi, n-ai vrut să stai de vorbă cu noi”, a scris și Virgil.
Din păcate, adevărata dimensiune a unei asemenea tragedii se înțelege târziu, când, de cele mai multe ori, nu mai e nimic de făcut. Mihai a fost un băiat grozav, liniștit, prietenos, cu suflet bun, care însă avea o slăbiciune pentru mașini. Nu avea nici vârsta necesară pentru a fi șofer, nu avea nici o mașină a lui, dar a prins drag de ideea de a conduce un autoturism, de a stăpâni el însuși un vehicul. O spun prietenii săi, dar o arată și pozele de pe contul său de Facebook, inclusiv cea de profil, în care apare lângă câte o mașină. „Îmi plac fetele, dar mai mult mașinile”, a scris Mihai nu demult, lângă una dintre poze, stârnind reacții și comentarii amuzate din partea apropiaților. „Credeți-mă, sunt șocat și nu îmi revin. Am fost colegi, am fost prieteni. E adevărat că avea problema aceasta cu mașinile. Le iubea, era încântat să conducă, să fie șofer. Nu se punea problema că nu avea permis, pentru că a mai condus așa, pe câmpuri, pe unde nu erau drumuri publice. Învățase să conducă. Aici a fost problema că era ceață, era noapte, era drum rău și nu prea s-a dus el pe acolo de multe ori. Altfel nu îmi explic cum de nu a știut că e pantă acolo. Sau poate că rabla luată de la nea Onofrei din sat, nu avea nici frâne bune, nici nimic. Omul a spus că i-a dat-o ca fier vechi, ca rablă, nicidecum ca mașină de plimbat. A vrut să facă o plimbare, să conducă pe câmp, dar uite ce s-a întâmplat. Sunt cu psihicul la pământ, pentru că nu vă pot spune ce băiat bun și sufletist era. Ce avea, împărțea cu toți, râdeam. Un băiat ca mine, ca altul, cu viitorul în față”, a spus Andrei.
„Am plâns chiar dacă am 53 de ani, pentru că numai părinte să nu fii și să nu poți să îți salvezi copilașul”
Numai norocul a făcut ca fratele său mai mic, cu care Mihai se afla în mașină, să scape cu viață! Dar li s-a strâns inima chiar și salvatorilor, alertați și veniți în grabă la fața locului, când, marcat de tot ceea ce s-a întâmplat, rănit și înghețat de frigul de peste noapte, băiatul repeta întruna că el a avut grijă de fratele lui toată noaptea. Din păcate, Mihai s-a stins acolo, lângă el, dar nu a plecat de acolo. A așteptat să se facă ziuă, ca să găsească un telefon și să cheme ajutor. Minunea ca Mihai să rămână în viață, să poată fi salvat cumva în ultimul moment, nu s-a întâmplat, iar unii cred că tragedia aceasta îi poate învăța pe unii multe lucruri. „Sunt bătrân și poate că nu mai am bucuria tinereții, când și eu, ca și voi, aveam inimă să mă duc, să alerg peste tot, să mă bucur de viață. Dar tare mi-aș dori ca toți copiii să fie un pic mai liniștiți, mai chibzuiți, că vedem bine că viața este ca un fir de ață. Am și eu doi băieți și o fată. Am plâns când am auzit de la cineva care a mers chiar acolo, la locul accidentului și a văzut în față cum era mama băieților prăbușită de durere, lângă mașina aceea…. Doamne ferește, nici la cel mai mare dușman nu aș dori asemenea chin. Am plâns chiar dacă am 53 de ani, pentru că numai părinte să nu fii și să nu poți să îți salvezi copilașul. Dumnezeu să îl ierte pe băiatul decedat, sănătate fratelui său, iar părinților, toată puterea din lume”, a fost mesajul lui Mircea. „Încă nu-mi vine să cred că ai plecat, că nu te vom mai întâlni să stăm de vorbă! De ce tocmai tu? Dumnezeu să te ierte, coleg drag! Nu te vom uita niciodată”, a scris și Valentina.
