Odã podgoriilor husene

“Si sunã blând munitia Moldovei/ Pe-un parapet de faguri suprapusi/ încât dusmanul cade fãrã sansã / Pe frontu-adus de la Cotnari la Husi! Aceasta e una dintre strofele poeziei pe care Adrian Pãunescu a scris-o pentru “orasul dintre vii” sI în care evocã elementele care au fãcut celebru acest colt de Românie, via si vinul. “A scris Adrian Pãunescu o poezie despre Husi? Nu stiam. Dar mã bucur sã aud asta. Stiam cã a fost pe la Husi, pe la Vaslui si chiar are fotografii cu regretatul nostru Valeriu Penisoarã, si el dus la cele vesnice. Nici nu se putea sã se scrie o poezie despre Husi si sã nu se pomeneascã de vie si vin. E simbolul esential al acestui oras micut, dar frumos. Oricum, trebuie spus cã rar s-a întâmplat ca o personalitate care a contat pentru tara noastrã, sã nu ajungã si la Husi, la un moment dat. Nici Adrian Pãnescu nu a fãcut exceptie”, a fost de pãrere Viorel Munteanu, conducãtorul cenaclului husean “Mihai Eminescu”.
Rãzboiul de la Husi
Munitia secretã a Moldovei
e-n strugurii acestia de pe deal
prin venele în formã de hotare
mai multe vinuri freamãtã brutal.
Podgoriile se-ntrec în arme
si dopurile pânã-n ceruri trag,
Provincie atomic înarmatã
si-a împletit lãstarii sus, pe prag.
Dumnezeiascã e aceastã toamnã
Ce ne aduce-aminte despre noi,
Când vitele de vie se-apleacã
sI ametesc privindu-se-n butoi.
Si sunã blând munitia Moldovei
Pe-un parapet de faguri suprapusI,
încât dusmanul cade fãrã sansã
Pe frontu-adus de la Cotnari la Husi.
Kalasnicov-uri dominã în lume,
Dar, uite, s-a nãscut un front senin,
Zghiharã, Busuioacã sI Traminer,
Victoria românilor prin vin.
Munitia secretã a Moldovei
e-aici si am putea-o folosi,
în cea mai dulce toamnã româneascã
Pe frontul alb si rosu, dintre vii.