O bãtrânã din Stroiesti, care locuia într-un bordei plin de noroi, ajutor nesperat de la oamenii înduiosati de soarta ei!

OMENIE… O bãtrânã în vârstã de 68 de ani, din satul Stroiesti, trãieste în aceste zile sentimentul unei minuni, la care, pânã acum, nici nu a îndrãznit sã se gândeascã! Câtiva oameni, împreunã cu preotul paroh, Valentin Stroe, au decis sã îi facã o camerã, dupã ce au vãzut cã femeia, în vârstã de 68 de ani, locuieste într-un bordei plin de noroi, gãurit si gata sã fie luat de prima vijelie. Cel care a gãsit-o în drumul sãu spre un loc de muncã ocazional în Stroiesti a fost nimeni altul decât huseanul Marin Lila, bãiatul care, face ce face, si nimereste în tot felul de cazuri sociale, pe care, dupã cât poate, încearcã sã le rezolve. Initial, fãcuse apel pe Facebook, pentru cei care ar putea sã îl ajute sã toarne mãcar o sapã în interiorul bordeiului, dar spune cã mare i-a fost mirarea, când a primit mesaj chiar de la preotul paroh din sat, care si-a oferit sprijinul. Preotul a spus cã dã câteva materiale de constructii pentru cãmeruta bãtrânei Maria Zelincu, 68 de ani, din Stroiesti. „Foarte frumos gestul pãrintelui Valentin Stroe. Un devãrat preot, omenos, care vrea sã ajute sãrmanii. Ne-a spus cã ne dã ciment si BCA-uri. Am mai avea nevoie de materiale pentru acoperis. Si o scândurã, dacã ne ajutã cineva, e înainte si e binevenitã, ca sã facem camera bãtrânei, pânã dã frigul de tot”, spune Marin.

Bãtrâna Maria Zelincu trãieste de o viatã într-un bordei greu de închipuit, într-o lume civilizatã. Fãcut din câteva scânduri legate cu sârmã si sãpat cumva în pãmânt, locul pare… sfârsitul lumii. Iarna, dacã suflã vântul mai serios, acea maghernitã nu are cum sã rãmânã în picioare. Când a plouat dãunãzi, în interior se fãcuse mai mult noroi decât afarã, pe ulitã. „Eu mergeam la un om în Stroiesti, ca sã fac o fatadã. Si o tot vedeam prin ploaie, vai de capul ei. M-am dus sã îi duc ceva de mâncare si când am vãzut în ce hal stã, am zis cã iarna dacã vine, aici moare. Si când am intrat în bordei, glodul era în floare. Am zis cã, dacã as putea, sã îi torn o sapã. Si am cerut ajutorul pe Facebook. Sunt oameni cu inimã mare, iar eu muncesc voluntar, fãrã bani. Am avut marea surprizã sã fiu contactat de preotul de acolo, care a spus cã vrea si el sã ajute. A spus cã ne dã ciment si BCA-uri. Mi s-a pãrut foarte frumos si un gest neasteptat. Ne-am apucat de treabã, cum putem. Sper sã o facem repejor, cã vine iarna”, spune Marin.

Voluntarii împart hrana cu bãtrâna nevoiasã. Cine poate ajuta cu materiale pentru acoperis, e binevenit! 

Numai cã nu e usor, întrucât mai are nevoie de ajutor. A vorbit cu unul si altul, dar nimeni nu vrea sã facã voluntariat pentru bunica Maria din Stroiesti. „Mi-au spus mai multi bãieti cã merg si mã ajutã la sãpat fundatia, dar dimineatã nu a mai venit niciunul. Si am gãsit tot niste oameni amãrâti, cã tot omul necãjit are suflet. Pe cei doi frati, care au stat la tanti Vasilica, i-am luat – îi stiu husenii, dar si pe încã un alt husean, mai necãjit decât ei. Ei au spus da, Marine, mergem sã ajutãm fãrã niciun ban, dar sã le dau ceva sã mãnânce. Mâncare iau eu, niste salam, niste mustar, pâine”, spune acesta. În imaginile surprinse la fata locului, se vede cum din putinul lor, muncitorii la cãmeruta bãtrânei îi dau si ei sã mãnânce. „Cum sã mâncãm noi si ea sã se uite!? Nu se poate”, spune Marin. Acesta le mai cere o datã ajutorul binefãcãtorilor. „Pe lângã munca noastrã voluntarã, dar si ajutorul pãrintelui Stroe, am mai avea nevoie de câteva materiale de constructie pentru acoperis. Camera are 4 pe 4 si mai facem un mic hol. Cu o scândurã, cu ce poate, cine poate sã ajute, e binevenit”, spune huseanul.