În judetul Vaslui, administratia are acum o culoare politicã destul de limpede si acasã si la centru: rosu PSD. Ciprian Trifan conduce Consiliul Judetean, Dumitru Boros conduce Bârladul, iar Lucian Braniste conduce municipiul Vaslui, niste genii neîntelese. Cât timp a fost la Palatul Victoria Guvernul Bolojan, mai cã trebuia sã umbli cu lumânarea aprinsã prin institutii. Sãrãcie, necazuri, griji, toate se asezaserã pe chipurile alesilor locali de parcã le tãiase cineva subventia la optimism. Acum, de când PSD a ajuns din nou la cârma guvernãrii, obrajii au început sã prindã culoare. Se poate si cu zâmbet, se poate si cu sperantã, se poate chiar si cu declaratii linistitoare. Lucian Braniste, intrat mai recent în echipa trandafirilor, are mãcar scuza cã încã îsi cautã locul în grãdinã. Poate s-a apropiat de PSD ca sã miroasã si el bine în fata electoratului vasluian, mai ales a celui care aprinde lumânãri la cimitir si nu se lasã impresionat de orice promisiune electoralã. Primarul s-a lãudat cã a discutat cu noul premier si i-a transmis cã nu vrea sã mai aibã necazurile de anul trecut. O dorintã cât se poate de omeneascã. Probabil cã premierul a notat-o cu grijã, alãturi de celelalte probleme ale tãrii, între deficit, reforme si lista de dorinte a primarilor care vor sã treacã iarna fãrã sã li se strice buna dispozitie. Ciprian Trifan, în schimb, pare sã fi intrat într-un program de schimburi internationale. Zboarã din tarã în tarã, ca o albinutã administrativã, adunã polen, se întoarce cu el si probabil sperã sã iasã, la final, un borcan de miere pentru judet. Sã-i tinem pumnii sã nu se rãtãceascã printre atâtea flori si sã nu aducã acasã doar fotografii de protocol. Dumitru Boros are o altã preocupare: sã-si mai spele imaginea dupã mandatele în care a fost perceput drept primarul piloșilor. Acum îl vedem preocupat de initiative populiste, cu grijã pentru oameni si cu disponibilitate pentru gesturi care dau bine în fotografii. Nu-i putin lucru sã încerci sã schimbi impresia publicã dupã atâta vreme. E nevoie de rãbdare, de multã comunicare si, eventual, de un ghiveci suficient de mare în care sã încapã toate promisiunile.
P.S. Nea Jan, ne scuzi cã nu te-am bãgat în ghiveci!
De cand nu mai primiti pomana de la PSD, a-ti devenit ofticosi!!!