Moaștele Sfântului Calinic de la Cernica binecuvîntează Vasluiul!

Sfântul Calinic de la Cernica este un mare iubitor de oameni. El a dus pe pământ o viață îngerească și, prin nevoințe și fapte bune s-a dăruit jertfă neântinată lui Hristos. După ce în anul 1813 a fost hirotonit preot împotriva voinței sale, pentru că pandemia de ciumă ucisese mulți preoți, el a devenit duhovnic și ecleziarh al Mănăstirii Cernica. În anul 1817, Sfântul Calinic a vizitat mânăstirile de la Muntele Athos, unde a cunoscut viața călugărilor și asprele lor rânduieli, pe care apoi le-a aplicat peste ani la Schitul Frăsinei și pe care el însuși le-a practicat, de bunăvoie, toată viața. Mai mult decât orice, Sfântul Calinic de la Cernica, a fost și este călăuză bună ostenitorilor în viața călugărească, așa încât obștea monahală și toți viețuitorii sfintelor mănăstiri ale Vasluiului, vor avea mare ajutor și bucurie în aceste două zile, cât va poposi Sfântul Calinic la Mănăstirea Alexandru Vlahuță. De fapt, Sfintele Moaște vor ajunge la noi cu binecuvântarea Preasfințitului Daniel, Patriarhul României și a Preasfințitului Ignatie, Episcopul Eparhiei Hușilor, la dorința obștii Mănăstirii Alexandru Vlahuță și a starețului, arhimandrit Zaharia Curteanu. O șansă și pentru noi, credincioșii din aceste locuri, să ne alinăm sufletele cu lumina cea dumnezeiască a Sfântului Calinic și să primim ajutorul pe care îl dorim de la el, atingându-l și spunându-i de aproape problemele noastre, întrucât, atât cât a trăit, dar și de când se află în cer, Sfântul Calinic a fost și este izbăvitorul celor nedreptățiți, bucuria celor necăjiți și bucuria celor ce nădăjduiesc întru El și îl cheamă în ajutor.
Sfântul Calinic a impus în mânăstiri ordine și disciplină duhovnicească alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare
Vindecător al bolnavilor, ajutător al săracilor și îndreptător al monahilor, el și-a luat crucea și l-a urmat pe Hristos fără întoarcere. Prin îndelungate postiri de câte 40 de zile, a reușit să amuțească clevetitorii, să fie cuib al celor înviforați, hrana celor înfometați și liman al celor amărâți. Sfântul Calinic s-a născut în București în anul 1787 și a fost botezat cu numele de Constantin. Călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareț al Mănăstirii Cernica și episcop al Râmnicului, Sfântul Calinic a impus în mânăstiri ordine și disciplină duhovnicească alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare. A fost neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. A ctitorit Mânăstirea Pasărea și Mânăstirea Ghiughiu, iar între anii 1859 -1864, a refăcut și a redeschis Schitul Frăsinei. Apoi, în 1863, episcopul Calinic a construit mănăstirea de la Frăsinei, o biserică nouă, o clopotniță și noi chilii. La acest schit, Sfântul Calinic a introdus rânduiala athonită și “blestemul” asupra hotarelor mânăstirii, prin care se interzicea intrarea oricărei părți femeiești (femei, păsări sau animale domestice). Să o sărbătorim pe Împărăteasa Iubirii și Maica milostivirii, Sfânta Fecioară Maria, mulțumindu-i pentru fericirea revărsată în inimile noastre la praznicul Ei, prin darul ce ni l-a făcut, aducându-l atât de aproape de noi pe Sfântul Calinic, cel atât de puternic în credință și în virtuți sfinte, dar și atât de iubitor de oameni. El face parte din familia de sfinți cea scumpă a sufletelor noastre. Slăvită fie Maica Domnului, Povățuitoarea și Bucuria noastră! Să ne întâlnim la Mănăstirea Sa de la Alexandru Vlahuță, unde i s-a ridicat cu multă dragoste locaș de cinstire, începând cu anii 2002 – 2003. Și unde, cu siguranță, va veni astăzi și mâine să culeagă de pe floarea sufletului nostru, polenul dragostei noastre. Ne așteaptă o noapte de priveghere, de slujbe și de cântece sfinte, iar mâine, cu siguranță, o Sfântă Liturghie nepământeană!

D’apăi cum!