Pe 4 martie, de la ora 11.00, la Centrul “Mihai Eminescu” Bârlad se va desfãsura manifestarea „Ion Creangã – 175 de ani de la nastere”. Evenimentul este initiat de institutia gazdã si se desfãsoarã în parteneriat cu: Scoala de arte “N.N. Tonitza”, Scoala generalã nr. 4, Scoala generalã nr. 1 si Scoala generalã nr. 9 “Manolache Costache Epureanu” din Bârlad, precum si cu Scoala din Mireni, comuna Coroiesti. Programul va consta în prezentarea unui scurt film documentar despre viata si opera marelui povestitor din fondul documentar al Centrului Eminescu, informatii ce vor fi completate de prof. masterand Livia Olariu. Despre prietenia lui Ion Creangã cu Mihai Eminescu va vorbi Geta Modiga, responsabilul Centrului „Mihai Eminescu”. Manifestarea se va încheia cu momentul artistic “Pe urmele lui Nicã” din opera povestitorului, sustinut de elevii: Bianca Popa si Mocãnasu Iustina( fragment – Amintiri din copilãrie); Stoica Timeea, Costoi Ana Maria (fragment – La cirese); Popa Ionut, Foiea Erika, Olaru Cosmin, Rusu Mãlina (fragment – Pupãza din tei). Elevii sunt coordonati de prof. masterand Corina Popa si prof. Dana Mãrcutã.
Prietenia cea mai cunoscutã din România: Creangã si Eminescu
În amintirea lui Ion Creangã, nãscut pe data de 1 martie 1837, considerat de Garabet Ibrãileanu “Homer al nostru”, Centrul “Mihai Eminescu” din Bârlad marcheazã marele eveniment cultural national prin emiterea unei cãrti postale în editie limitatã de 100 de bucãti. La Bârlad, tot în amintirea marelui povestitor, pentru prima oarã în România, în perioada 1908-1919, a apãrut revista de folclor si literaturã popularã “Ion Creangã”. Întemeietorul acesteia, Tudor Pamfile, argumenta: “Am botezat revista noastrã <<Ion Creangã>>, pentru cã în scrierile acestui tãran din Humulestii Neamtului, cãruia i-au fost dragi ca ochii din cap traiul si obiceiurile de la tarã, se aratã mai bine si mai cu mestesug sufletul tãranului român” (Bârladul Cultural de Gheorghe Vrabie). În ultimul an de existentã, publicatia a fost tipãritã la Chisinãu. Tot despre prietenia lui Ion Creangã cu Mihai Eminescu, cunoscutul istoric A.D. Xenopol publica în revista “Ion Creangã”, apãrutã la Bârlad în decembrie 1909, urmãtoarele: “Creangã si Eminescu erau doi prieteni nedespãrtiti, dar dacã este adevãrat cã prietenia poate uneori sã se închege între firile cele mai neasemãnãtoare, apoi desigur cã dovada cea mai bunã a unui asemenea fapt ne-ar fi datã de legãtura care unea pe marele povestitor cu marele poet. Eminescu si Creangã erau ca doi poli opusi în plãsmuirea frumosului; cel dintâi este seamã de reflexiv, cel de-al doilea întrupãtor al lumii aievea; cel dintâi, înzestrat cu o culturã superioarã care hrãnea multe din conceptiile sale, cel de-al doilea, minte primitivã, aproape strãinã de orice poleire a ideilor apusene; Eminescu cãutând sã frãmânte si sã înalte limba în regiunile superioare ale cugetãrii, Creangã mãrginindu-si cadrul ideilor la cel al puternicului si vorbitorului grai, al poporului de la tarã din care si dânsul rãsãrise, pentru a-i încondeia frumusetile”.
