Groparul Moldosin Vaslui, Omar Hayssam, eliberat din închisoare pentru bunã purtare. Fostii angajati fac parastas, fabrica este o ruinã

IRONIA AMARÃ A SORTII… Ce coincidentã tulburãtoare ca, în aceste zile, când fostii angajati ai fabricii Moldosin Vaslui, unul dintre colosii industriei din toatã Moldova, se pregãtesc sã facã un parastas în memoria colegilor trecuti la cele vesnice, groparul acesteia, Omar Hayssam, tocmai este eliberat din închisoare pentru… bunã purtare. Nici vorbã sã fi stat dupã gratii pentru cã în 2003 a luat pe o sumã jenant de micã de la AVAS (Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, n.r.) cel mai important combinat de fire sintetice din regiunea Moldovei si l-a pus pus la pãmânt, furând tot ceea ce se putea fura dintr-o unitate de asemenea dimensiuni, ci a fost închis pentru cã ar fi orchestrat rãpirea ziaristilor în Irak. Acum, dupã 11 din cei 24 de ani pe care ar fi trebuit sã îi petreacã dupã gratii, „teroristul” Hayssam a fost eliberat conditionat. Este o strângere de inimã pentru vasluienii sentimentali, care încã mai pãstreazã în minte dimensiunea economicã si socialã a Moldosinului, fabrica unde peste 1300 de familii de vasluieni îsi câstigau la un moment dat existenta. Impunerea privatizãrilor a fãcut ca aceste unitãti economice esentiale pentru industria Vasluiului sã încapã pe mâna unor devalizatori de profesie, precum Omar Hayssam. Si dacã în aceste zile, angajatii Moldosin, un exemplu de colectiv care, iatã, a rãmas unit si dupã douã decenii de la distrugerea fabricii, fac parastas, cu sigurantã în gândurile lor nu se aflã doar la colegii trecuti la cele vesnice, tot asteptând o minune cu locul lor de muncã, ci și la însusi combinatul de fire sintetice, considerat cel mai important din regiunea Moldovei.

Sirianul Omar Hayssam, controversatul personaj de numele cãruia s-au legat o serie întreagã de nenoriciri economice si, în final, punerea la cale a rãpirii ziaristilor din Irak, iese în aceste zile din închisoare. Stirea nu i-a lãsat indiferenti pe vasluieni, cãci asa-zisul om de afaceri a ajuns cu pãienjenisul si la Vaslui, unde a pus mâna pe combinatul Moldosin. Nu a pãrut sã îi fie greu, întrucât, dupã o licitatie scandaloasã, combinatul de fire sintetice a ajuns în posesia firmei controlate de Hayssam, printr-un cumnat de-al sãu, desi, initial, câstigãtorul licitatiei fusese dat alt om de afaceri. Se întâmpla în 2003, moment în care începea sfârsitul Moldosinului. Acum, ca o coincidentã, eliberarea conditionatã a sirianului este anuntatã cam în acelasi timp cu parastasul pe care colectivul Moldosin îl face în memoria colegilor defuncti si poate a povestii unei fabrici care a fost pilon al economiei vasluiene ani la rând. „Dragi colegi, prieteni si oameni dragi ai Moldosinului, au trecut anii, generatii de oameni s-au asezat pe drumul vietii, dar amintirile despre Moldosin si despre cei alãturi de care am muncit nu se sting. De aceea, vã reamintesc ca sâmbãtã, 26 septembrie 2026, ora 10:00, ne vom revedea pentru o clipã de rugãciune si reculegere, pentru a-i pomeni pe colegii, prietenii si rudele noastre care au plecat în lumea celor drepti. Ne vom întâlni la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui, iar apoi vom continua întâlnirea la Restaurantul Minion, unde vom depãna amintiri si vom fi, din nou, împreunã. Pentru cã oamenii pot pleca dintre noi, dar locul pe care l-au avut în sufletele noastre rãmâne pentru totdeauna, vã invit cu drag sã fiti alãturi de noi si, dacã puteti, distribuiti acest afis, pentru ca mesajul sã ajungã la cât mai multi dintre fostii colegi ai Moldosinului. Sã ne revedem cu bine! Sã-i pomenim cu respect pe cei plecati si sã pãstrãm vie memoria unei mari familii de oameni: MOLDOSIN”, este mesajul pe care liderii acestui colectiv l-au transmis în aceste zile. Este multã decentã si bunã-cuviintã în atitudinea acestor oameni, rãmasi uniti sub numele fabricii distruse de „oameni de afaceri” precum Omar Hayssam, iar unitatea aceasta a lor aratã si acum, în 2026, cam ce a putut reprezenta pentru un oras întreg, si pentru judet chiar, Moldosinul.

Moldosin Vaslui, pasii unui dezastru numit „privatizare”

Privatizarea Moldosin s-a încadrat perfect în schema tuturor privatizãrilor dezastruoase fãcute dupã Revolutie, în care fabrici mari au ajuns sã fie furate de tot ceea ce aveau de valoare, apoi vândute bucatã cu bucatã la fier vechi. Moldosinul nu a fãcut exceptie. A fost cumpãrat printr-un simulacru de licitatie de cãtre firma lui Omar Hayssam, controlatã prin cumnatul sãu, cu 4 miliarde de lei vechi, o nimica toatã la acea vreme. Moldosin Vaslui a fost un combinat de fibre sintetice, care, înainte de anul 2000, avea peste 1300 de angajati. În anul 2003, compania a fost scoasã la licitatie pentru privatizare de cãtre AVAS (Agentia de Valorificare a Activelor Statului, n.r.). La licitatie s-a prezentat o persoanã fizicã, dar si douã firme, si anume Contactoare Buzãu, care apartinea omului de afaceri Stefan Vuza, si Manhattan Trading Co SRL, societate controlatã de Omar Hayssam, printr-un cumnat, Mihai Nasture. Licitatia a fost cîstigatã de firma lui Stefan Vuza, dar dupã putin timp, în chip misterios, Vuza a renuntat la Moldosin în favoarea societãtii Manhatan a lui Omar Hayssam. În noiembrie 2004, pe fondul unei situatii economice dezastruoase, provocate de noii conducãtori, Asociatia Salariatilor PET Moldosin reuseste sã devinã proprietarul fabricii, preluând pachetul majoritar de actiuni printr-un act de cesionare de la fostul proprietar, Manhattan Trading SRL, dar la finele lui 2005, Asociatia a anuntat cã nu poate îndeplini obligatiile asumate la data privatizãrii, solicitând rezilierea contractului de privatizare si reînscrierea AVAS ca actionar majoritar. În februarie 2006, activitatea companiei a fost opritã definitiv. În martie 2007, Moldosin a intrat în lichidare judiciarã din cauza imposibilitãtii achitãrii datoriilor cãtre creditori si a lipsei de oferte în vederea privatizãrii. Se punea cruce unui pilon al economiei Vasluiului, care, în 1999, de exemplu, avea peste 1300 de angajati, în 2002 avea 1000 de angajati, ajungând apoi ca în 2006, când s-a închis fabrica pentru totdeauna, sã aibã 400 de muncitori.