Dacǎ Duminica trecutǎ am prǎznuit Duminica Tuturor Sfinților din toate locurile și din toate timpurile, iatǎ cǎ, ȋn cea de-a doua Duminicǎ dupǎ Cinzecime, Biserica a rȃnduit o zi de prǎznuire doar pentru sfinții care au propoveduit cuvȃntul lui Dumnezeu pe meleagurile țǎrii noastre. Și, dacǎ ȋn prima Duminicǎ dupǎ Rusalii s-a rȃnduit prǎznuirea tuturor sfinților pentru a se arǎta cǎ Pogorȃrea Sfȃntului Duh peste Apostoli a rodit peste fața ȋntregului pǎmȃnt, iatǎ cǎ, ȋn cea de a doua Duminicǎ, se vede rodnicia harului Sfȃntului Duh ȋn țara noastrǎ prin mulțimea sfinților știuți pe care ȋi pomenim de-a lungul anului bisericesc, dar și a celor neștiuți.
Preot Andrei Zăgan
CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI LA PROPOVǍDUIRE… Pericopa evanghelicǎ din aceastǎ Duminicǎ ne amintește de momentul ȋn care Mȃntuitorul i-a chemat la apostolat pe primii oameni care urmau sǎ devinǎ discipoli ai Sǎi. Sfȃntul Evanghelist Matei ne relateazǎ urmǎtoarele: ”În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari, și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și de acolo, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor.” (Matei 4, 18-23)
Cei patru care au fost chemați ȋntȃi, Andrei, Petru, Iacov și Ioan, dimpreunǎ cu ceilalți care au urmat, au stat vreme de mai bine de trei ani ȋn preajma Mȃntuitorului și au ȋnvǎțat de la El tainele dumnezeirii prin care orice om ȋși poate mȃntui sufletul. La rȃndul lor, Sfinții Apostoli au plecat ȋn zǎrile lumii pentru a-i lumina pe oameni cu Lumina lui și pentru a ȋntemeia comunitǎți creștine ȋn care aveau sǎ rȃnduiascǎ episcopi și preoți.
SFȂNTUL ANDREI, CEL DINTȂI SFȂNT AL ROMȂNILOR… Dintre Apostolii plecați ȋn lumea largǎ la propovǎduire dupǎ Pogorȃrea Sfȃntului Duh, Sfȃntul Andrei este cel care a ajuns pȃnǎ ȋn pǎrțile sud-estice ale țǎrii noastre, ȋn Dobrogea, unde a rǎspȃndit creștinismul la strǎromȃni. Cȃnd poporul nostru a ȋnceput a se forma ca neam, creștinismul deja prinsese rǎdǎcinǎ pe teritoriile Daciei strǎbune datoritǎ, mai ales, Apostolului cel ȋntȃi chemat și a discipolilor lui pe care i-a lǎsat ȋn ținuturile dobrogene, precum și a colonizatorilor și a misionarilor creștini care s-au stabilit ȋn Dacia traianǎ. Așadar, creștinarea romȃnilor a fost una lentǎ și benevolǎ, de jos ȋn sus, de la baza piramidei cǎtre vȃrf, spre deosebire de creștinarea altor popoare, cum ar fi rușii sau bulgarii, care s-au creștinat din porunca conducǎtorilor lor, adicǎ de sus ȋn jos. Deci temelia creștinǎtǎții noastre este una trainicǎ, clǎditǎ ȋn timp și, care, a rezistat vreme de douǎ mii de ani ȋnaintea cotropitorilor care ne-au cǎlcat pǎmȃntul sfȃnt de atȃtea ori.
SFINȚII ROMȂNI, RODUL HARULUI SFȂNTULUI DUH PENTRU NEAMUL NOSTRU… Aceastǎ temelie adȃncǎ a creștinǎtǎții noastre a fǎcut ca ȋn calendarul Bisericii noastre sǎ fie trecuți astǎzi aproape 150 de sfinți romȃni care, fie au luat cununa muceniciei, fie au trǎit o viațǎ aleasǎ ȋn duhul lui Hristos, fie au contribuit ȋntr-un mod considerabil la bogǎția ortodoxiei noastre sau au stat pavǎzǎ ȋn fața cotropitorilor și au apǎrat ortodoxia și cu sabia, dar și prin ridicarea frumoaselor lǎcașuri de cult care prin cǎldura lor duhovniceascǎ și prin viața monasticǎ neȋntreruptǎ minuneazǎ ȋntreaga lume. Astfel, amintim pe Sfȃntul Mucenic Sava de la Buzǎu, pe sfȃntul Mare Mucenic Ioan cel Nou sau pe Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, pe Sfȃnta Mucenițǎ Filofteia de la Argeș și, mai ales, pe Sfinții Martiri Brȃncoveni care și-au dat viața pentru cǎ nu au vrut sǎ renunțe la ȋnchinarea la Dumnezeul cel Adevǎrat. Ȋi amintim pe Sfȃntul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, pe Sfȃnta Teodora de la Sihla, pe Sfȃntul Paisie de la Neamț și pe Sfȃntul Daniil Sihastru care, prin viața lor duhovniceascǎ și pustniceascǎ, au inspirat atȃția cǎlugǎri și cǎlugǎrițe pentru a le urma calea monahalǎ, iar, pe ceilalți credincioși, a le asculta sfaturile și a le practica virtuțile. Ȋi amintim, de asemenea, pe Sfȃntul Ierarh Calinic de la Cernica, pe Sfȃntul Ierarh Varlaam al Moldovei sau pe Sfȃntul Ierarh Andrei Șaguna care, prin activitatea lor pastoralǎ, socialǎ și ȋnvǎțǎtoreascǎ au rǎmas repere nu doar ȋn teologia romȃneascǎ, ci și ȋn istoria neamului nostru. Și, desigur, nu putem sǎ nu ȋi amintim pe Sfȃntul Ștefan cel Mare sau pe Sfȃntul Neagoe Basarab care, cu sabia ȋn mȃnǎ, au stat ȋn fața pǎgȃnilor apǎrȃnd creștinǎtatea europeanǎ și, care, au ridicat atȃtea biserici ce sunt și monumente de artǎ bisericeascǎ dar, mai ales, leagǎn al ortodoxiei de atȃtea sute de ani. Desigur cǎ, pe lȃngǎ toți acești sfinți mai sunt alte mii și milioane pe care nu ȋi știm cu numele, dar știm cǎ au fost rugǎtori, mǎrturisitori, ctitori și iubitori de Dumnezeu și de neam.
EROII NEAMULUI ROMȂNESC, SFINȚII PE CARE DUMNEZEU ȊI ȘTIE… Alǎturi de toți sfinții romȃni, nu trebuie sǎ ȋi uitǎm pe acei Sfinți Martiri care au pierit ȋn rǎzboaiele de apǎrare a patriei și a credinței strǎmoșești. Fǎrǎ aceștia, astǎzi noi nu am fi avut ortodoxie, nu am fi avut, poate, familie, nu am fi avut casǎ și masǎ și nu ne-am fi numit romȃni. Plȃngem și ne tȃnguim cǎ e scumpǎ benzina, cǎ e scump curentul și pȃinea. Așa scumpe cum sunt, totuși, le avem pentru cǎ alții au mers ȋn mod conștient la moarte pentru ca noi, astǎzi, sǎ avem libertatea sǎ ne plȃngem. Ar trebui sǎ ne amintim mai des și noi, și conducǎtorii pe care ni i-am ales, cǎ ȋnaintașii noștri s-au jertfit pentru ca noi sǎ putem sǎ punem ȋn grabǎ, lȃngǎ un monument despre care uneori nu știm ce simbolizeazǎ, o coroanǎ de flori de 1 sau 22 decembrie și de 9 mai;… pentru ca acestea sunt zilele ȋn care ne mai amintim de eroi. Poate, dacǎ am frecventa mai des bisericile, ne-am aminti mai mult de ei, pentru cǎ, acolo, la bisericǎ, eroii neamului nostru sunt pomeniți la fiecare Sfȃntǎ Liturghie și, nu o datǎ, ci chiar de mai multe ori ȋn timpul unei slujbe. Sǎ ne rugǎm lor, eroilor, sǎ mijloceascǎ la Domnul Preasfȃnt pentru a lumina mințile romȃnilor și a le umple inimile de dragoste pentru ca jertfirea lor sǎ nu fi fost ȋn zadar…
