Copiii fug din centrele de plasament „conduși de plăceri de moment”, susțin angajații. Minor: „Uneori merg la mama să mănânc”

Ai 17 ani. Ai fost abandonată de mama ta când aveai doar trei săptămâni. Ai fost „plasată” de la un asistent maternal la un complex de servicii sociale la un alt complex de servicii sociale. Pentru că ai fugit de „nenumărate ori” din centrele statului, care trebuiau să îți țină loc de casă, ai intrat în evidențele poliției. Plecările tale sunt considerate de către autorități „voluntare”. Ai fugit pentru prima dată la vârsta de 12 ani. De cele mai multe ori, ai fost readusă în centru de polițiști. Spuneai că ai fost „la plimbare în oraș, la întâmplare”. De ceva vreme, ai început să rărești fugile. Anul trecut ai fugit doar de două ori. Te apropii de vârsta la care trebuie să părăsești centrul definitiv. Ca mulți tineri instituționalizați, nu știi și nu ai unde să pleci. Spui acum că dorești să rămâi în centru și să îți termini studiile. Angajații centrului povestesc că ești agresivă și că îți influențezi negativ colegele. Te tolerează, sperând că într-o zi vei „pleca definitiv din locație”. Ești „Cazul T.M.E.”, dar nu ești unic.
Citeşte întreaga ştire: Copiii fug din centrele de plasament „conduși de plăceri de moment”, susțin angajații. Minor: „Uneori merg la mama să mănânc”