Armaghedonul de la DGASPC: Într-o scrisoare, funcționarii instituției vorbesc de capturarea acestei instituții de un grup clientelar toxic

URMAȘUL LUI BUZATU ȘI ULTIMUL SĂU BASTION

REVOLTÃ… În timp ce conducerea Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui încearcã sã vopseascã gardul pe afarã cu tot felul de premii de „excelentã”, angajatii din sistem atrag atentia cã leopardul a crescut cât un elefant în curtea acestei institutii. Zilele trecute, la redactia Vremea Nouã a ajuns scrisoarea unei persoane care lucreazã în sistem, care prin intermediul presei locale a dorit sã se adreseze, public, presedintelui Consiliului Judetean Vaslui Ciprian Trifan. Picãtura care a umplut paharul a fost nominalizarea directorului Dragos Cazacu pentru „premiul de excelentã” la Gala Nationalã a Excelentei în Asistentã Socialã, premiu pe care l-a si câstigat. „Aceastã <<recunoastere>>, perceputã ca un act de trãdare la adresa realitãtii, a generat un val de indignare chiar în interiorul institutiei. Angajatii denuntã public faptul cã, în timp ce se mimeazã excelenta în gale festive, în realitate, accesul la functii si avansarea profesionalã sunt dictate de afinitãti politice si „prietenii”, eludând flagrant principiul meritocratiei”, se aratã în scrisoarea trimisã presedintelui CJ Vaslui.

Marti, pe 17 martie 2026, în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Galei Nationale a Excelentei în Asistentã Socialã, Vasile Tabãrã, primarul comunei Hoceni, a cîstigat Premiul Personalitatea Anului din România, iar Dragos Cazacu, directorul general al DGASPC, a cîstigat Premiul de Excelentã în Interventie Indirectã. În judetul cu cele mai multe mame minore, în judetul cu cei mai multi copii care merg flãmânzi la culcare, în judetul în care bãtrânii mor abandonati în sãrãcie si nepãsare, cei care ocupã functii de conducere se blindeazã cu premii de excelentã în asistentã socialã, arãtând cât de mare este fractura între lumea lor si lumea vasluianului de rând.

Strigãtul de revoltã din interiorul sistemului

Sãtul sã asiste la acest teatru de prost gust, un angajat al sistemului a trimis, zilele trecute, o scrisoare la redactia Vremea Nouã, criticând modul cum DGASPC Vaslui este condusã în prezent. Nominalizarea si premierea directorului Dragos Cazacu a fost cireasa de pe tort, care a completat acest tablou al absurdului. «Nominalizarea este privitã de opinia publicã drept o încercare cinicã de a „spãla” imaginea unei conduceri pãtatã de controverse. Aceastã distinctie pare obtinutã prin proximitate politicã, nu prin rezultate profesionale mãsurabile, fapt ce aduce o atingere gravã prestigiului functiei publice si încrederii cetãtenilor în institutiile statului. Subliniem existenta uni fenomen de „state capture” la nivel local: institutia este practic capturatã de un grup restrâns de persoane care au gravitat în sfera de influentã a fostului ordonator de credite si care graviteazã în prezent în jurul actualului director. Aceastã structurã de putere paralelã a transformat DGASPC Vaslui într-un cerc închis al „abonatilor” la functii de decizie, unde aceiasi oameni sunt mentinuti discretionar de ani de zile. Peste toate acestea, s-au succedat multiple „reorganizãri” institutionale care, în realitate, au servit drept paravan pentru simple repozitionãri strategice în functii ale acelorasi privilegiati. Într-o notã de un cinism administrativ evident, marea masã a functionarilor a fost utilizatã doar ca „umpluturã” statisticã în organigramã, pentru ca anumiti sefi, dornici de titulaturi, sã îndeplineascã formal numãrul minim de subalterni necesari existentei serviciului respectiv. Acest sistem de „sefi eterni” blocheazã orice tentativã de reformã, transformând institutia într-o entitate opacã, unde promovarea se fundamenteazã pe servilism, nu pe competentã, un exemplu relevant fiind promovarea persoanei indicatã în presa localã, realizatã fãrã respectarea rigorilor legale de ocupare a posturilor publice», se aratã în primele rânduri ale scrisorii trimise presedintelui CJ Vaslui.

Privilegiatii si versalitatea profesionalã „de invidiat”

Autorul scrisorii spune cã în ultimii ani, la DGASPC Vaslui s-a format o castã de „privilegiati” care sunt mutati în diverse functii de conducere, demonstrând o versalitate profesionalã de invidiat. „Angajatii institutiei sunt, în prezent, pur si simplu, striviti de sistem. Se contureazã perceptia unui management care îsi „devoreazã” angajatii, actionând printr-un mecanism de „cernere” a personalului. Aceastã selectie pare menitã sã asigure supravietuirea administrativã doar pentru „cei alesi”, transformând organigrama într-o listã de loialitãti de grup. Personalul a adoptat o conduitã de tãcere nu din raliere la politicele de management, ci din cauza unui climat de temere rezonabilã, cunoscând bine faptul cã aparatul administrativ utilizeazã „acoperirea cu documente” si interpretarea viciatã a legii ca mecanisme de auto-apãrare în fata oricãrei critici. Cheia situatiei de crizã în care se aflã institutia rezidã si în prezenta acestui grup restrâns, care a devenit parte integrantã a mecanismului de blocaj. Acestia mimeazã o „expertizã universalã”, afisând o capacitate de a instrumenta procedurile astfel încât sã obtinã beneficia personale si privilegii fãrã a lãsa aparenta unei încãlcãri formale a literei legii. Într-o notã de un absurd desãvârsit, au demonstrat, pe parcursul a peste 20 de ani, o „versalitate” profesionalã de invidiat, mergând cu o usurintã suspectã de la un serviciu la altul. Indiferent cã a fost vorba despre protectia copilului sau de asistenta adultilor, acesti functionari par a fi „super-calificati” prin definitie, fiind considerati, în mod convenabil, potriviti pentru orice functie de decizie, indiferent de specificul tehnic al serviciului coordonat”.

„Dinozaurii” sistemului si copiii acestora

Cât timp au ocupat functii de conducere, acesti privilegiati ai sistemului au facilitat angajarea pe pile, pe relatii, pe cumetrii, iar acum, când multi dintre ei se pregãtesc sã iasã la pensie, aceste functii sunt lãsate mostenire copiilor acestora, se mai aratã în scrisoare. „Sesizãm totodatã un risc de „dinastizare” a functiei publice: dupã ce acest grup restrâns si-a demonstrat eficienta în promovarea sotilor, rudelor si afinilor, existã toate premisele pentru a anticipa, într-un spirit de „continuitate familialã”, si insertia propriilor descendeti în structurile de decizie. Ne aflãm, probabil, în fata unui program de succesiune ereditarã implementat cu minutiozitate, prin care institutia se pregãteste sã devinã o mostenire lãsatã noii generatii, ignorând cu desãvârsire regimul juridic al conflictelor de interese”. Autorul scrisorii cere presedintelui Consiliului Judetean Vaslui se se implice direct în situatia de la DGASPC Vaslui si sã nu mai asiste indiferentã la neregulile care au loc, asa cum a procedat fostul sef al CJ Vaslui. „Desi institutia pe care o conduceti are obligatia legalã se supraveghere si control, conduita din ultimii ani a Consiliului Judetean Vaslui poate fi perceputã din exterior ca fiind a unui spectator pasiv, în ciuda faptului cã a fost notificat în mod repetat prin semnalele de alarmã din spatiul public. Din perspectiva cetãteanului, aceastã inactiune în fata unor date neechivoce creeazã aparenta unei acceptãri a acestor vicii de procedurã. Aceastã stare de fapt alimenteazã perceptia unui monopol asupra fondurilor publice unde aceleasi persoane sunt nominalizare recurent în toate proiectele cu finantare, de la cele dedicate bonelor pânã la cele destinate asistentilor personali. Prezenta invariabilã a acelorasi nume în fluxurile financiare este de naturã sã ridice suspiciuni rezonabile de favoritism. Din acest tablou, se poate deduce existenta unei posibile culpe colective, ce indicã o vulnerabilitate structuralã la nivelul serviciilor de specialitate din cadrul CJ Vaslui, care ar fi putut opta pentru o pasivitate ce a permis DGASPC sã lase impresia unei gestionãri similar cu cea a unei „firme private”. Dincolo de acest hãtis de interese si jocuri de putere, adevãratii beneficiari ai institutiei – copiii vulnerabili si adultii aflati în dificultate – rãmân victimele tãcute ale unui sistem care a uitat cã menirea sa este grija pentru om, nu conservarea privilegiilor de grup. Fatã de cele expuse, vã solicit sã iesiti din starea de pasivitate si sã dispuneti: Verificarea criteriilor si procedurii care au stat la baza nominalizãrii directorului DGASPC Vaslui la gala nationalã de excelentã, inclusiv clarificarea institutiei sau persoanelor care au initiat si au sustinut aceastã nominalizare; Initierea unui audit extern riguros al Serviciului de Resurse Umane privind practicile de angajare si promocare din cadrul DGASPC Vaslui din ultimii ani. Aceastã mãsurã este imperativã pentru a stopa fenomenul de „abonare” la functii a clientelei politice si a „prieteniilor”, garantând cã ocuparea posturilor respectã principiile legalitãtii, transparentei si competentei profesionale. Este necesarã o analizã drasticã având în vedere cã, în ultimii ani, gestionarea discretionarã a personalului a provocat o „hemoragie” de profesionisti. Este revoltãtor sã constati cã, desi formarea unui functionar public competent si dedicat dureazã ani de zile, institutia îsi „elibereazã” specialistii cu o lejeritate suspectã, preferând sã piardã capital uman valoros decât sã tolereze oameni care nu se aliniazã intereselor de grup. Sufocati de un mediu toxic si de incertitudine, angajatii valorosi aleg sã plece, considerând pierderea financiarã un pret mic pentru libertatea de a lucre normal. Acestia nu cautã doar un alt job, ci, dupã cum ei însisi mãrturisesc, o simplã „gurã de aer”. Investigarea practicilor de „pontaj fictiv”, unde anumiti angajati figureazã prezenti în documente, desi absenteazã fizic de la locul de muncã, fiind acoperiti sistematic de sefi care le gireazã lipsa prin diverse artificii birocratice”.

Motivarea solicitãrilor acestui tip de protest, dupã modelul unui armaghedon

ULTIMUL STRIGÃT...„DGASPC Vaslui este o institutie publicã finantatã din bani publici, cu atributii directe în protejarea copiilor, a persoanelor cu dizabilitãti si a celor aflati în situatii de vulnerabilitate extremã. Orice suspiciune legitimã de favoritism, promovare ilegalã sau acoperire a abuzurilor în cadrul acestei institutii afecteazã nu doar credibilitatea administratiei publice judetene, ci si calitatea serviciilor oferite celor mai vulnerabile categorii sociale din judet. Ca autoritate tutelarã a DGASPC Vaslui, Consiliul Judetean Vaslui are obligatia legalã si moralã de a se asigura cã resursele publice sunt gestionate cu integritate si cã institutiile din subordine functioneazã strict în interesul cetãtenilor, nu al unor retele de influentã. Este însã alarmant faptul cã, în prezent, managementul DGASPC Vaslui pare sã sfideze direct autoritatea Consiliului Judetean Vaslui, afisând o arogantã care sugereazã o autonomie în afara legii, actionând ca un „stat în stat”. Domnule presedinte, aceastã sfidare nu este doar la adresa institutiei pe care o conduceti, ci reprezintã un atac direct la capacitatea dumneavoastrã de a impune ordinea si legalitatea în judet. Tolerarea unui astfel de cerc închis, care vã ignorã autoritatea si vã compromite imaginea prin practici discretionare, ridicã o întrebare legitimã în fata cetãtenilor: cine detine controlul de jure si de facto asupra resurselor judetului? Vã solicitãm interventia cu atât mai mult cu cât angajatii acestei institutii sunt astãzi complet lipsiti de apãrare. Într-o rãsturnare cinicã a rolurilor, nici mãcar sindicatul institutiei nu reprezintã un partener social pentru salariati, fiind perceput ca un organism aflat în „mâna” aceleiasi conduceri si a grupului de influentã. Când pânã si structura care ar trebui sã protejeze drepturile muncii este asimilatã de sistem, singura sperantã de restabilire a legalitãtii rãmâne autoritatea dumneavoastrã”, se mai aratã în scrisoarea trimisã lui Ciprian Trifan, presedintele CJ Vaslui.