Ana Pauker, fata din Codăești care a ajuns una dintre cele mai puternice femei ale lumii. De la un sat din Vaslui la Kremlin și apoi în închisorile propriului regim

Puține personaje ale istoriei moderne a României au parcurs o distanță atât de mare, la propriu și la figurat, precum Ana Pauker. De la Codăești la București, apoi la Viena, Berlin, Paris și Moscova, de la o școală evreiască la conducerea Internaționalei Comuniste și de acolo în birourile Ministerului de Externe de la București, traseul ei biografic pare mai degrabă scenariul unui film decât viața unei femei născute la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un sat din actualul județ Vaslui. La apogeul puterii sale, în septembrie 1948, revista americană „Time” i-a dedicat coperta și o descria drept „cea mai puternică femeie în viață”. Era ministrul Afacerilor Externe al României și una dintre figurile cele mai cunoscute ale comunismului est-european. Occidentalii o priveau drept unul dintre principalii reprezentanți ai Moscovei în Europa de Est, iar în România numele ei intrase deja în celebra formulă propagandistică „Ana, Luca, Teo, Dej bagă spaima în burgheji”. Numai cinci ani mai târziu, aceeași Ana Pauker era arestată, anchetată și pregătită pentru un posibil proces politic. Dacă Stalin ar mai fi trăit câteva luni, este posibil ca finalul ei să fi semănat cu cel al liderilor comuniști executați în procesele staliniste din Cehoslovacia sau Ungaria.
Ana Pauker s-a născut la Codăești, dar copilăria și-a petrecut-o la București

O fetiță dintr-o familie religioasă care a ales revoluția

Marcel Pauker: soțul pe care Stalin avea să-l execute

În mișcarea socialistă l-a cunoscut pe Marcel Pauker, provenit dintr-un mediu foarte diferit. El era fiul unei familii evreiești înstărite din București, bine educat și cu studii tehnice în străinătate. Cei doi s-au căsătorit și au devenit unul dintre cele mai cunoscute cupluri ale comunismului românesc interbelic. Căsnicia lor a fost complicată, iar activitatea politică i-a ținut perioade lungi de timp separați. Au avut copii, însă viața de familie a fost permanent subordonată revoluției. Uneori copiii au crescut în instituții ale organizațiilor comuniste internaționale, în timp ce părinții se deplasau clandestin între diferite țări. Finalul lui Marcel Pauker avea să reprezinte una dintre cele mai cumplite contradicții ale vieții Anei. În anii Marii Terori staliniste, când chiar vechi bolșevici și comuniști străini refugiați la Moscova au fost arestați cu miile, Marcel Pauker a intrat în vizorul NKVD. A fost acuzat, arestat și executat în 1938. Ana se afla atunci în închisoare în România. Mai târziu, când Moscova i-a cerut să-și denunțe public soțul ca „dușman”, Ana Pauker nu a făcut-o. Cu toate acestea, execuția bărbatului cu care își împărțise viața nu a determinat-o să rupă relațiile cu Stalin sau cu Uniunea Sovietică. A continuat să creadă în proiectul comunist și să-i rămână fidelă politic lui Stalin.
Moscova: școala în care Ana Pauker devine comunist profesionist
Momentul decisiv al transformării sale politice a venit în 1928, când a intrat la școala Internațională Lenin de la Moscova. Aceasta era una dintre principalele instituții de formare a cadrelor Cominternului. Acolo erau pregătiți activiști care urmau să conducă partidele comuniste din întreaga lume. Ana Pauker a avansat rapid, a intrat în cercurile Internaționalei Comuniste și a lucrat în afara României, inclusiv în Franța. Această experiență explică de ce, după 1944, ea avea să fie percepută drept lidera așa-numitei „facțiuni moscovite” a comuniștilor români. În partid existau atunci mai multe centre de putere: comuniștii care trecuseră prin închisorile românești și gravitau în jurul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cei care activaseră în clandestinitate în țară și grupul format la Moscova, în centrul căruia se afla Ana Pauker.
Întoarcerea clandestină în România și procesul care a făcut-o celebră
În 1934, Ana Pauker a revenit clandestin în România, iar un an mai târziu a fost arestată. Procesul său din anii următori a devenit un eveniment internațional pentru stânga comunistă. Era prezentată de propaganda comunistă drept o victimă a „regimului burghezo-moșieresc”, iar numele ei a început să fie cunoscut dincolo de granițele țării. A fost condamnată la zece ani de închisoare. În detenție, Pauker a rămas o militantă disciplinată. A participat la greve ale foamei și continua să se bucure de o mare autoritate între deținutele comuniste. În timp ce ea se afla în penitenciarele românești, la Moscova soțul său era ucis de regimul pe care amândoi îl serviseră.
Schimbată de România cu un deținut al sovieticilor

Septembrie 1944: Ana Pauker se întoarce într-o țară ocupată de Armata Roșie
După 23 august 1944 și intrarea Armatei Roșii în România, raportul de forțe politice s-a schimbat radical. Ana Pauker s-a întors la București în septembrie 1944 și a devenit imediat una dintre cele mai influente persoane din PCR. Totuși, secretar general a devenit Gheorghe Gheorghiu-Dej. Stalin îl preferase pe Dej pentru această funcție. Împreună cu ceilalți lideri comuniști și sub protecția ocupației sovietice, au participat la procesul prin care pluralismul politic românesc a fost distrus, partidele istorice eliminate, instituțiile statului subordonate partidului, iar România transformată într-o dictatură de tip sovietic.
Prima femeie ministru de Externe din lumea modernă

„Ana, Luca, Teo, Dej bagă spaima în burgheji”

Ana Pauker făcea parte din nucleul restrâns care conducea țara, alături de Gheorghiu-Dej, Vasile Luca și Teohari Georgescu. Regimul desființa economia de piață, naționaliza întreprinderile, construia aparatul represiv, aresta adversarii politici și transforma România după modelul sovietic.
Gheorghiu-Dej își elimină cel mai periculos rival

18 februarie 1953: Ana Pauker este arestată
EXECUȚIE…Contextul internațional era extrem de periculos pentru ea. În Uniunea Sovietică se desfășura campania antisemită din ultimii ani ai lui Stalin, iar în Cehoslovacia procesul Slánský tocmai demonstrase că lideri comuniști veterani puteau fi transformați peste noapte în „agenți sioniști”, condamnați și executați. Ana Pauker era candidatul ideal pentru un asemenea proces în România: evreică, fostă cominternistă, cu relații internaționale, implicată în emigrarea evreilor spre Israel și deja epurată politic. Apoi, la 5 martie 1953, Stalin a murit. Moartea dictatorului sovietic a schimbat și soarta Anei Pauker. Un episod devenit celebru arată până unde ajunsese devotamentul ei. Când a aflat că Stalin murise, ar fi izbucnit în lacrimi. Unul dintre anchetatorii comuniști i-ar fi spus atunci, în esență: dacă Stalin ar fi fost încă în viață, tu ai fi fost moartă. Plângea omul fără moartea căruia foarte probabil ea însăși ar fi fost trimisă spre un proces care se putea termina cu execuția. După moartea lui Stalin, procesul nu a mai avut loc. Ana Pauker a fost eliberată din închisoarea în martie 1953, dar a rămas în arest la domiciliu. În februarie 1954, și această măsură a fost ridicată.
Nu s-a mai întors niciodată în politică

În mod ironic, nici după moarte cazul nu s-a încheiat
CEAUȘESCU IZBĂVITOR… În 1968, conducerea PCR din timpul lui Nicolae Ceaușescu a anulat decizia din 1954 prin care Ana Pauker fusese exclusă din partid. Era o formă de reabilitare postumă în contextul campaniei prin care noul lider încerca să condamne unele dintre abuzurile perioadei Gheorghiu-Dej.