Povestea incredibilã a lui Costache Vulpe din Berezeni, unul dintre câstigãtorii concursului „Te abonezi si Câstigi” al ziarului Vremea Nouã

Fost muncitor la Mecanica, Costache Vulpe a lãsat Vasluiul si s-a mutat în comuna Berezeni la începutul anilor ’90, când economia tãrii era la pãmânt. Pe Valea Prutului a început sã lucreze pãmântul, asa cum o fac majoritatea oamenilor gospodari, iar azi se poate mândri cu o familie realizatã din toate punctele de vedere. De trei ani a devenit abonatul ziarului Vremea Nouã, de unde îsi culege toate informatiile necesare. „M-am abonat la ziarul Vremea Nouã pentru cã îmi place sã fiu la zi cu stirile din judet. Fiind din Berezeni, mã intereseazã mai mult articolele despre agriculturã. Mi-a plãcut cã anul trecut ati dat un articol de douã pagini cu Agroind Berezeni. Ce a reusit sã facã domnul primar la noi în comunã poate fi exemplu pentru toatã tara. Citesc de la prima paginã pânã la ultima, inclusiv sportul, pentru cã avem o echipã de fotbal la noi în comunã.”
Dezamãgit de sistemul medical din judet: ” Faceti foarte bine când vã mai luati de ei”
Proaspãtul câstigãtor al premiului de 300 de lei a avut si un sfat la adresa redactorilor cotidianului Vremea Nouã. „Continuati pe aceeasi linie, cã faceti foarte bine când vã mai luati de ei. Nu v-as fi dat dreptate dacã nu as fi trecut si eu printr-un episod mai putin plãcut în spitalele vasluiene. Am fost internat si operat pe creier la Iasi, dar înainte sã ajung acolo, am avut multe de tras aici, la noi în judet. Când m-am internat prima datã, la Spitalul Judetean Vaslui, doamna doctor de la Neuro crezuse cã vreau sã mã pensionez pe caz de boalã. Chiar i-a reprosat surorii mele cã urmãrim pensionarea, desi eu aveam un cheag de sânge la creier. Aici, la Vaslui, mi-au dat pastile si atât. Cheagul de sânge pe care îl aveam la creier nu au reusit sã-l descopere. Dupã ce m-am externat de aici, am mers în Iasi, la Arcadia, unde imediat m-au bãgat în operatie. De asta vã spun cã e jale cu ce e la noi, pentru cã am experimentat. Am citit si cazul acelei fete din Husi, care nu a fost bãgatã în seamã de asistente pânã nu a sunat-o pe mama ei din strãinãtate. Mi-a plãcut de domnul director, care a luat atitudine. Însã nu trebuie sã se ajungã aici, la telefoane, la presiuni. Toti cei care lucreazã în sistemul sanitar si nu au niciun pic de empatie fatã de cei aflati în suferintã, trebuie dati afarã, dupã pãrerea mea.”