Dezavantajat de pozitionarea geograficã, dar si de numãrul suficient de mare de blocuri caracterizate ca fiind posesoare de risc seismic, Vasluiul nu este nici pe departe ferit de posibilitatea producerii unor pagube mari în cazul unui seism cu o intensitate ceva mai puternicã. În România se produc anual aproximativ 200 de cutremure, cele mai multe nu au peste 3 grade pe scara Richter dar, nu departe de judetul Vaslui, Vrancea este recunoscutã pentru intensa ei activitate seismicã.Întreaga zona a Vasluiului reprezintã o arie cu risc crescut de pagube, dacã în Vrancea se produce un cutremur . Aici au loc cele mai multe si mai puternice manifestãri seismice din România, sunt cutremure de adâncime, care genereazã efecte pe o suprafatã mare în jurul epicentrului, în regiunea de nord-est , spre Republica Moldova si în sud, spre Bulgaria.
În municipiul Vaslui existã 40 de blocuri încadrate în diferite tipuri de grad seismic si sunt construite înaintea cutremurului din ’77. Majoritatea acestora au fost expertizate ca având grad seismic II si a trecut aproape jumãtate de secol de la constructia lor.
Multi dintre cei care locuiesc în aceste blocuri privesc problema sigurantei lor cu o oarecare urmã de inconstientã. În mod firesc, ar trebui ca proprietarii din aceste blocuri sã fie preocupati de reabilitarea locuintelor lor, dar pentru cã partea financiarã a acestei chestiuni este aruncatã în sarcina lor si majoritatea sunt trecuti bine de jumãtatea vietii, nu privesc cu prea mult interes subiectul. “Locuiesc aici din 1969, am si lucrat la constructia acestor blocuri, sunt bine facute, au trecut de cutremurul din ’77 si de cel din ’84, au fost construite ca sã reziste unui cutremur de 9 grade. Nu îmi fac probleme, cutremurele se simt la fel si aici si în altã parte” declarã unul din proprietarii unui bloc cu risc seismic din zona Donici. Putin mai realist, un vecin din zonã adaugã: “Probleme grave la structura de rezistentã a blocurilor nu existã, dar nu poti avea siguranta unui cutremur, este imprevizibil, iar la aproape 50 de ani de când existã, ar trebui fãcute reabilitãri la instalatiile electrice si la cele de apã”. Dezinteres, lipsuri financiare, lipsã de informare – toate aceste par sã fie coordonatele clare ale unui dezastru. (Irina Caraiman)
