A murit cel mai iubit dascãl din istoria comunei Bogdãnesti: drum bun cãtre stele, domnule prof. Malos!

La patru ani de la moartea sotiei, profesorul Costicã Malos a plecat la Judecata Domnului, în a doua zi de Paste. S-a stins fulgerãtor, dupã o sãptãmânã de suferintã, înconjurat de copii si nepoti, care au stat la cãpãtâiul sãu, în casa din satul Bogdãnesti, pânã în ultima secundã. „Un profesor foarte, foarte bun, de la care învãtai gramaticã pentru tot restul vietii si care te ducea în tainele limbii române, ca nimeni altul”, a spus un fost elev de-al regretatului dascãl. Pe 22 decembrie 2019, ar fi împlinit 77 de ani, însã soarta acestuia s-a decis în doar o sãptãmânã. Cu câteva zile înaintea decesului, acesta s-a simtit foarte rãu. A fost chematã o ambulantã de la Vaslui, care l-a transportat pe Malos în stare foarte gravã la Spitalul Judetean de Urgentã. Acolo, medicii i-au pus un diagnostic cutremurãtor: mai are de trãit doar câteva zile, de aceea familia trebuia sã se pregãteascã de ceea ce este mai rãu si mai trist, sã-si piardã tatãl, bunicul, prietenul, dascãlul, cel care s-a confundat cu istoria comunei Bogdãnesti. Luni seara, acesta a închis ochii pentru totdeauna, în casa în care a locuit timp de aproape sase decenii, alãturi de sotie si în care si-a crescut si educat copiii si nepotii.
Viata profesorului Malos, o poveste de credintã pentru comuna Bogdãnesti
Costicã Malos s-a nãscut si a trãit în comuna Bogdãnesti toatã viata sa. Dupã ce terminã liceul, în 1960, pleacã la Facultatea de Filologie, pe care o absolveste cu o notã mare. Se întoarce în comuna Bogdãnesti, în 1963, ca tânãr profesor, la scoala din satul resedintã. Acolo o cunoaste pe Elena Steriana, care terminase tot în 1963 Institutul Pedagogic din Bârlad si venise la aceeasi scoalã ca învãtãtoare. Trei ani mai târziu, în 1966, Costicã si Elena Sterian îsi unesc destinele pentru totdeauna. Din iubirea lor, au rezultat trei copii: Liliana Monica, profesor de matematicã în Târgu Secuiesc, Dan, director adjunct la Penitenciarul Vaslui, si Sorin, comisar-sef la aceeasi institutie ca si Dan. Trei copii realizati, care au înteles cã fãrã carte nu poti realiza nimic în viatã, asa cum le ceruserã pãrintii. Pe lângã cresterea copiilor, Costicã Malos a avut în grijã, multi ani de zile, înainte de 1989, activitatea de la Cãminul Cultural de la Bogdãnesti, având un rol important si în transmiterea traditiilor populare din generatie în generatie. Dupã Revolutie, a candidat la primãrie, a fost consilier local timp de mai multe mandate, reusind sã facã tot ce se putea pentru ca localitatea sa de suflet, Bogdãnesti, în care si-a trãit toatã viata, sã prospere, sã fie frumoasã si atrãgãtoare. „Era o fire extraordinarã. La cei aproape 77 de ani ai sãi, avea o minte ascutitã, ca un brici. Când ne adunam toti fratii acasã, ne punea mereu în dezbatere probleme grele, la care nu reuseam sã-i dãm rãspunsuri, ne coplesea pe toti cu informatiile si memoria sa. Ne vor lipsi discutiile cu el. Probabil, singurãtatea, dorul de mama, tristetea, toate aceste sentimente l-au coplesit, de s-a stins atât de repede dintre noi”, spune, cu emotie în glas, comisarul-sef Dan Malos, director adjunct la Penitenciarul Vaslui.
36 de ani la catedrã, o viatã în slujba învãtãmâtului
Cei doi soti Malos au stat la catedrã timp de aproape patru decenii. În 2000, dupã mai mult de 36 de ani de activitate, Costicã Malos a iesit la pensie, regretat pe atunci de multi dintre tinerii sãi colegi, aflati la început de carierã. Cam în aceeasi perioadã, si sotia sa, Elena Steriana, a iesit la pensie, din postul de învãtãtoare. Dupã o viatã la catedrã, sotii Malos nu aveau pensii mari, asa cum au politistii sau magistratii de acum, însã se multumeau cu faptul cã sunt împreunã, cã sunt vizitati mereu de copii si nepoti. Erau doi oameni apreciati si respectati în sat, asa cum a fost pânã în ultima clipã a vietii lor. De peste mãri si tãri, zilele acestea, copiii crescuti de profesorul Malos au transmis condoleante urmasilor, i-au fãcut slujbe de pomenire celui care a fost un dascãl extraordinar, asa cum nu a avut si nu va mai avea niciodatã Bogdãnestiul. „La orele sale, copiii stãteau la geamuri si ascultau lectiile tatãlui meu. Avea o voce puternicã, expresivã, un talent unic de a preda. Elevii abia asteptau orele cu tata, atât era de iubit si de apreciat. M-au sunat de peste tot din lume, unde au plecat elevii tatãlui meu, pentru a ne transmite condoleante si a spune cã îi vor pãstra mereu în amintiri imaginea sa de dascãl bun si iubitor”, a mai mãrturisit Dan Malos. Din pãcate, astãzi, copiii, nepotii, fostii elevi, prietenii si cunoscutii, cu totii îsi vor lua rãmas bun de la profesorul Costicã Malos. În urma sa, rãmâne o declaratie de credintã unicã fatã de comuna Bogdãnesti, localitatea pe care profesorul de românã a slujit-o întreaga lui viatã.