LEGÃTURI Vestea mortii lui Dinu Patriciu a acaparat atentia presei din întreaga tarã. Astfel, multi vasluieni au aflat cã unul din cei mai bogati români a dispãrut. Putini stiu, însã, despre legãturile acestuia cu judetul Vaslui. El este cel care l-a adus pe Ion Vrânceanu în judet si tot el a decis desfiintarea ziarului Adevãrul de Vaslui. Niciuna din aceste actiuni nu i-a ajutat pe vasluieni, dar acestea sunt afacerile “capitalismului”, iar Dinu Patriciu a fost capitalistul perfect!
În 2002 ateriza în judetul Vaslui liberalul Ion Vrânceanu. Instantaneu a devenit presedintele PNL Vaslui. Nimeni nu-si putea explica cum un politician jalnic, fãrã studii, fãrã culturã, fãrã sã poatã lega douã cuvinte, a ajuns presedintele organizatiei. La acel moment s-a vehiculat informatia cã acesta si-ar fi cumpãrat scaunul de presedinte pentru suma de un miliard de lei, bani pe care i-ar fi încasat membri de vârf de la PNL de atunci. Niciodatã nu s-a putut dovedi aceastã “combinatie”. Cert este faptul cã, în spatele politic al lui Vrânceanu, se afla Dinu Patriciu, pe atunci un membru cu influentã maximã în partid.
Politica si petrolul, legãtura dintre Vrânceanu si Patriciu
Pe vremea când era presedinte al Filialei teritoriale PNL Vaslui, Ion Vrânceanu a sustinut la Bucuresti o celebrã conferintã de presã în care denunta mafia pterolului din România. Printre cei acuzati se aflau Corneliu Iacobov si Viorel Hrebenciuc. Ambele personaje erau în conflict deschis cu Dinu Patriciu. Acesta si-a folosit vasalul, adicã Ion Vrânceanu, cel care în 2004 a deschis Cutia Pandorei prin acea conferintã care s-a vrut a fi de mare efect. Din pãcate pentru Patriciu, Vrânceanu s-a dovedit un avocat foarte slab. Nici omul Vrânceanu, nici declaratiile citite ale acestuia nu au prezentat credibilitate. Conferinta de presã care s-a vrut a fi de rãsunet s-a sldat doar cu câteva materiale slãbute, plãtite în avans în presa nationalã. De altfel, dupã mai putin de un an, Patriciu s-a plictisit de incompetenta lui Vrânceanu si l-a lãsat sã se scufunde singur. Vrânceanu si-a pus asociatul sã-l sechestreze si sã-l ameninte cu pistolul pe deputatul de atunci Dan Marian. Ultimul a profitat de situatie, a dezvãluit totul, Vrânceanu a fost eliminat din ecuatie, iar Marian si s-a ales cu sefia organizatiei.
De ce a dispãrut Adevãrul de Vaslui
Din 2004 si pânã în 2007, Adevãrul de Vaslui a fost cel mai citit ziar din judet. Totusi, a dispãrut subit. Ghinionul acestui ziar a fost faptul cã în acea perioadã, Dinu Patriciu a devenit patronul ziarului Adevãrul din Bucuresti. A fost momentul în care Patriciu a decis sã investeascã în mass-media. În 2006, Dinu Patriciu a preluat pachetul majoritar al companiei Adevãrul de la Ana Maria Tinu, fiica lui Dumitru Tinu. Ulterior, omul de afaceri a investit în mod constant în dezvoltarea trustului de presã care a trecut prin numeroase schimbãri de strategie. În aceastã perioadã s-a înfiintat compania Adevãrul Holding pe care Patriciu dorea sã o transforme în cel mai puternic brand din media. O decizie proastã de altfel, pentru cã toate proiectele sale economice în domeniul jurnalismului au avut parte de un esec rãsunãtor. De acest esec nu se face vinovat Patriciu, un om de afaceri de geniu, ci consultantul sãu preferat în domeniul mass-media, Adrian Halpert. Mega-proiectele acestuia l-au costat pe Patriciu zeci de milioane de Euro, dar rezultatele nu au apãrut niciodatã. Tot Halpert a venit cu ideea ADS, adicã o retea de ziare locale în întreaga tarã. Aceastã idee a dus la aparitia în judetul Vaslui a ziarului Adevãrul de Searã si la dispatitia Adevãrului de Vaslui.
Viata si moartea lui Dinu Patriciu (text preluat de pe site-ul realitatea.net)
DINU PATRICIU a murit ieri la Londra, la vârsta de 64 de ani, anuntã Realitatea TV. Omul de afaceri suferea de cancer.
Dinu Patriciu a tinut mult timp prima pagina a ziarelor, dar si primele locuri în topurile celor mai bogati oameni din România. Potrivit estimãrilor, magnatul a avut o avere care a depãsit douã miliarde de euro. Pe lângã afacerile din domeniul petrolier, Patriciu a fost si patron de presã, a detinut un lant de magazine si a activat în domeniul imobiliar. Apoi, însã, mai multe firme pe care le-a controlat au intrat în faliment, iar angajatii au fost disponibilizati.
De la unul dintre cei mai bogati români, la faliment
DINU PATRICIU, ajuns miliardar in urma afacerii controversate ROMPETROL, pe care a vandut-o grupului din Kazakhstan Kazmunai, s-a apropiat de saracie la sfarsitul vietii. Falimentul Mic.ro, insolventa Adevarul, vanzarea unor cladiri de birouri din portofoliul imobiliar, executarea silita din partea Raiffeisen Bank sau procesul de divort sunt doar cateva dintre necazurile care s-au abatut asupra lui Dinu Patriciu.
Averea omului de afaceri DINU PATRICIU a scãzut dramatic, conform ultimei editii a “Top 300 Capital Cei mai bogati români”. Astfel, Patriciu mai avea o avere estimatã la doar 250 de milioane de euro, dupã ce în 2007 fusese cel mai bogat om din România cu o avere estimatã la peste 3 miliarde de euro.Sase ani i-au trebuit lui DINU PATRICIU ca sã spulbere cele aproximativ douã miliarde de euro încasate pe Rompetrol si sã cadã de pe locul întâi în Top 300 (editia din 2007) pe locul 17 (editia actualã), potrivit Capital.Teoretic, DINU PATRICIU mai detinea DP Holding si Marexin. Activele imobiliare ar mai valora, probabil, aproximativ 400 de milioane de euro (câte mai sunt în Germania si cele câteva din România). Cât despre Marexin, stim doar cã nu a achitat taxele datorate la stat si nici salariile angajatilor.
Cine a fost DINU PATRICIU
Dan Costache Patriciu, s-a nãscut la data de 3 august 1950, în familia unui cunoscut petrolist din perioada interbelicã, potrivit wikipedia.Tatãl sãu, Valeriu Patriciu (1903-1987), a fost inginer în mine, doctor în geologie, geofizicã si mineralogie si a lucrat ca geolog-sef, începând din anul 1935, în Societatea Astra Românã (societate românã cu capital anglo-olandez), o sucursalã a trustului petrolier Royal Dutch Shell Co. Tatãl sãu a fost anchetat de cãtre Parchetul Militar din România în scandalul “sondelor deviate”, care a fãcut valuri timp de doi ani în presa vremii. În acea vreme, Inspectoratul Minier al Statului acuza Societatea Astra Românã cã exploateazã petrol din zone proprietate a statului, cu sonde deviate.
„Asa este, tata a fost petrolist. În momentul în care am luat decizia rationalã de a trece spre petrol, de a mã îndrepta spre domeniul energiei, evident cã a jucat un rol si copilãria în care auzeam despre miscãri tectonice, sinclinale… si asa mai departe. Dar probabil cã exista si un destin”. Desi dorea sã urmeze artele plastice, la sfatul tatãlui sãu, a ales sã dea admitere la arhitecturã. DINU PATRICIU a absolvit Institutul de Arhitecturã “Ion Mincu” din Bucuresti în anul 1975, obtinând diploma de arhitect. Dupã absolvirea facultãtii, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectãri al Ministerului Comertului Exterior. A primit numeroase premii de arhitecturã si design în România si în strãinãtate. Apoi, în anul 1978 este admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitecturã din Bucuresti. Face meditatii la desen tehnic cu cei care doreau sã devinã arhitecti, având dupã spusele sale 85 de elevi pe an (printre care si cunoscutul solist al formatiei Holograf, Dan Bittman, care nu a trecut însã examenul de admitere la institut). Împreunã cu cîtiva colegi, cîstigã un concurs international de arhitecturã pentru construirea unui palat la Abu Dhabi pentru fiul seicului Reza. Între anii 1984-1990, efectueazã mai multe deplasãri în Emiratele Arabe Unite, unde participã la realizarea unor proiecte asemãnãtoare. În perioada regimului comunist, el a acumulat o vastã experientã în domeniul imobiliar, finalizând peste 40 de proiecte locative si de spatii comerciale în România si mai mult de 25 de complexe de lux, clãdiri de birouri si hoteluri în Emiratele Arabe Unite.
Revine în România dupã Revolutia din decembrie 1989, pentru a intra în politicã si afaceri: imobiliare, presã, servicii financiare si, în cele din urmã, petrol.
Membru fondator al PNL
În anul 1990, DINU PATRICIU devine membru fondator al PNL. În legislatura 1990-1992, a fost ales ca deputat de Timis pe listele PNL. A fãcut parte din Comisia pentru administratie centralã si localã, amenajarea teritoriului si urbanism si din Comisia pentru echilibru ecologic si protectia mediului.Dupã o scurtã perioadã de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, DINU PATRICIU, împreunã cu Cãlin Popescu-Tãriceanu, Horia Rusu si Viorel Cataramã, au provocat o sciziune în partid prin înfiintarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânãrã, formatiune ce va fi condusã de Patriciu.În anul 1991, PNL-Aripa Tânãrã semneazã, alãturi de FSN, Carta pentru Reformã si Democratie, intrând în Guvernul Petre Roman (2) remaniat. Ca urmare a acestei aliante, Dinu Patriciu devine ministrul lucrãrilor publice si amenajãrii teritoriului.
În legislatura urmãtoare (1992-1996), a fost ales ca deputat de Dâmbovita pe listele Conventiei Democrate Române. În anul 1993, PNL-AT se transformã în PL ’93, prin unirea cu unele ramuri disidente din PNL. A fost lider al Grupului parlamentar al Partidului Liberal 1993 si al Partidului Aliantei Civice (octombrie 1992 – decembrie 1994) si a fãcut parte din Comisia pentru administratie publicã, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic (pânã în noiembrie 1995) si din Comisia pentru buget, finante si bãnci (din noiembrie 1995).În anul 1996, candideazã la functia de primar general al municipiului Bucuresti, ca reprezentant al PL ’93. Acest partid va fuziona cu PNL în aprilie 1998, iar Cãlin Popescu Tãriceanu este ales ca vicepresedinte.DINU PATRICIU devine din nou deputat de Prahova de aceastã datã în legislatura 2000-2004, ca reprezentant al PNL. A fãcut parte din Comisia pentru industrii si servicii pânã la data de 18 iunie 2003, când a demisionat din calitatea de membru al Parlamantului României pe motiv de incompatibilitate si a fost înlocuit de cãtre Adrian Emanuil Semcu.A fost initiator al Fundatiei pentru Libera Initiativã, prima organizatie non-guvernamentalã româneascã de sprijinire a liberei initiative si a unirii comunitãtilor de afaceri si politice, în vederea sustinerii dezvoltãrii civice.
Primul patron din România de dupã ‘89
DINU PATRICIU s-a retras în anul 2003 din Parlament si din viata politicã activã pentru a se putea dedica afacerilor, fiind unul dintre cei doar trei parlamentari români care au fãcut acest pas atunci când o nouã legislatie a fãcut ca demnitarii alesi sã fie incompatibili cu detinerea de functii executive în domeniul afacerilor. În februarie 1990, Patriciu a înfiintat SC Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A., care a obtinut Autorizatia de functionare nr. 1, aceasta fiind prima firmã privatã înfiintatã în România postcomunistãs4t. Aceastã primã firmã care avea ca obiect de activitate efectuarea de proiecte de arhitecturã avea doar 20 de angajati. „Este perfect adevãrat cã eu am înfiintat prima firmã privatã din România de dupã 1989. Avea sapte de zero si un unu la coadã. Fãceam proiectare de arhitecturã. Toatã lumea fãcea proiecte în ’90. Toti visam, nu? Si apoi m-am apucat de imobiliare”
DINU PATRICIU a intrat ulterior în afaceri cu petrol, numele sãu fiind asociat pentru prima datã cu afaceri de combustibil în octombrie 1995, când agentia Mediafax a precizat cã “specialistii IGP cerceteazã legalitatea contractului de vânzare-cumpãrare a unui cargo, tranzactie în care sunt implicati liderii PL ’93, Dinu Patriciu si Raymond Luca”. Cei doi au fost cercetati pentru evaziune fiscalã, dar nu au fost condamnati.
În anul 1996, agentia de presã Reuters îl include pentru prima datã pe Dinu Patriciu într-un top al “noilor îmbogãtiti din România” care au fãcut rapid avere dupa evenimentele din decembrie 1989.
Primul milion
„Primul milion de dolari l-am obtinut din proiectare de arhitecturã si dezvoltare imobiliarã. Fãrã legãturã cu petrolul. Chestia cu “primul milion de dolari” e un basm, dar e un basm bazat pe realitate. Realitatea este cã într-adevãr cu greu faci primul milion, cu greu faci primele zece, si dupã aia încep sã se acumuleze mult mai usor deoarece capitalismul se bazeazã pe un vechi proverb românesc – “Ban la ban trage”. Nu e deloc liric, asa e realitatea” DINU PATRICIU este, de asemenea, fondator si presedinte al Fundatiei Dinu Patriciu, organizatie non-guvernamentalã care îsi propune sã sprijine financiar tinerii talentati aflati în imposibilitatea de a-si definitiva educatia.
În septembrie 2009, alãturi de fostul premier georgian Lado Gurgenidze, Dinu Patriciu a cumpãrat prin intermediul unui fond de investitii creat de ei doi, Liberty Capital, a 7-a cea mai mare bancã din Georgia, Banca Popularã, pentru suma de 15 milioane dolaris6t. Cei doi au achizitionat 91,28% din capitalul bãncii, aceasta fiind prima achizitie facutã publicã a lui Dinu Patriciu dupã retragerea lui din actionariatul grupului petrolier Rompetrols6t.
Lider al Grupului Rompetrol
Initial, DINU PATRICIU a fost Director al fondului de investitii Romania Moldova Direct Fund (RMDF), un fond de investitii privat cu management american, înfiintat în 1998, printre ai cãrui investitori se aflau Corporatia Financiarã Internationalã (IFC) si Societatea Germanã de Investitii si Dezvoltare (DEG), o institutie detinutã de guvernul german. În anul 1998, DINU PATRICIU a achizitionat compania Rompetrol, care avea sã-l propulseze ca unul dintre cei mai importanti jucãtori de pe piata energeticã a României. Dupã ce a condus achizitia Rompetrol SA de cãtre un grup de investitori în 1998, a fost membru al Consiliului de Administratie de la înfiintarea acestuia, preluând pozitia de director general în 2001. În anul 2000, este ales ca membru în Consiliul de conducere al Uniunii Generale a Industriasilor din România. De asemenea, detine si functia de presedinte al Aliantei Confederatiilor Patronale din România (ACPR), institutie afiliatã la Confederatia Patronatelor Europene (UNICE). În anul 2001, Dinu Patriciu a devenit Presedinte al Consiliului de Administratie si Director General CEO al The Rompetrol Group, NV (TRG), devenitã o societate petrolierã multinationalã cu sediul în Olanda, cu operatiuni în 13 tãri, având majoritatea activelor si operatiunilor în România, Franta si sud-estul Europei. În anul 2002, el a perfectat cea mai importantã tranzactie pe piata petrolierã din România: încheierea unui parteneriat al Rompetrol cu OMV, grupul petrolier austriac cotat cel mai bine la bursa din Viena. DINU PATRICIU a contribuit la transformarea Rompetrol dintr-o firmã de servicii petroliere aflatã în proprietatea statului într-unul dintre primii 25 de operatori din Uniunea Europeanã, în principal printr-un program de achizitii strategice si crestere organicã. Acest program a început cu achizitia rafinãriei Vega (1999), continuând cu Petros SA (2000) si achizitia pachetului majoritar al Petromidia SA (2001), cea mai modernã rafinãrie si complex petrochimic din România.
Apoi, Grupul Rompetrol a început un program de extindere la nivel international în Balcani, Moldova, Georgia si Ucraina, achizitionând la sfârsitul anului 2005 Grupul Dyneff SA, cel mai mare distribuitor independent de produse petroliere din Franta. Aceastã ultima achizitie, pe lângã dezvoltarea casei de comert Vector Energy cu sediul în Elvetia, a transformat TRG într-un pod care leagã resursele naturale ale Rãsãritului cu nevoile de energie ale Occidentului. Grupul Rompetrol a ajuns în anul 2007 sã aibã un numãr de 7.500 de angajati.În anul 2006, Topul 300 al revistei Capital îl plasa pe DINU PATRICIU pe locul al saptelea dintre cei mai bogati români, cu o avere de circa 300-350 de milioane de dolari.În august 2007, Dinu Patriciu a vândut 75% din actiunile Rompetrol Holding (el detinând un procent de 80% din actiuni), care controla Grupul Rompetrol companiei petroliere de stat KazMunaiGaz din Kazahstan. În urma acestei tranzactii, el a rãmas în continuare presedintele si directorul general al grupului Rompetrol, dar a devenit cel mai bogat român, cu o avere de aproximativ 3,4 miliarde de dolari, din care 2,7 miliarde de dolari au venit doar din vânzarea pachetului detinut la Rompetrol. El a declarat cã va utiliza banii încasati în principal pentru finantarea unor proiecte în petrol, imobiliar si mass-media. Pe lângã actiunile detinute la The Rompetrol Group, Patriciu mai detine pachete de actiuni în numeroase alte entitãti, cuprinzând printre altele o firmã de constructii si imobiliare si un holding de media.
El a preluat pachetul majoritar de actiuni de la cotitianul Adevãrul, anuntînd ample investitii în dezvoltarea acestei afaceri si eventuala deschidere a unui post de televiziune. De asemenea, dupã propriile afirmatii, el ar detine proprietãti imobiliare în România de “sute de milioane”, investitiile sale nefiind concentrate în zona Capitalei.
În anul 2009, Patriciu se afla pe pozitia 397 din 739 de miliardari ai listei Forbes, averea sa fiind estimatã la 1,8 miliarde de dolari (1,3 miliarde euro)s9t
Astfel, societatea româneascã de stat Rompetrol a fãcut o serie de investitii în Libia în anii ’70-’80, prin intermediul societãtii Rompetrol of Lybia, o filialã a societãtii de stat Rompetrol. Dupã preluarea companiei Rompetrol de cãtre Dinu Patriciu, el a sustinut cã, în urma privatizãrii, în patrimoniul Rompetrol SA au intrat nu numai obligatiile, ci si drepturile fostei întreprinderi Rompetrol. Aceasta a cesionat creanta cãtre firma The Rompetrol Group (TRG) pentru 35 de milioane de dolari, urmând apoi un contract de novatie cu firma Rompetrol International, controlatã tot de Patriciu.
Implicarea în PNL
Apropiat al fost prim-ministrului Cãlin Popescu-Tãriceanu, DINU PATRICIU a putut influenta uneori, esaloane superioare ale PNL si se bucura de o influentã puternicã în actiunile Guvernului. În plus, se bucurã de o relatie strânsã si cu fostul prim-ministru (PSD) Adrian Nãstase, care a fost la putere atunci când a cumpãrat Rompetrol de la stat.
In 2003, DINU PATRICIU a fost printre cei care au demisionat din Parlament, datoritã „legii incompatibilitãtilor”, care interzice amestecarea intereselor politice publice cu cele private.
DINU PATRICIU: Nu poti sã ai succes decât dacã furi!
Dinu Patriciu spunea despre filmul ‘Kapitalism – reteta noastra secreta’ cã este un tabloid alb-negru. Una din replicile lui DINU PATRICIU în film era: Nu poti sã ai succes decât dacã furi!
