Casa în care a locuit la Focşani Hortensia Papadat-Bengescu încă mai este în picioare, ca şi amintirile trecerii acestei Doamne a romanului românesc prin oraş (foto: www.observatorulcultural.ro)Pentru că suntem în perioada frumoasă în care celebrăm eternul feminin, Ziarul de Vrancea vă prezintă astăzi cateva portrete de doamne vrancene sau care şi-au legat numele de Vrancea, pe nedrept uitate, doamne care s-au impus şi ne-au impus în cultura română.Hortensia Papadat-Bengescu, Smaranda Apostoleanu, Silvia-Maria Grigore, Leopoldina Bălănuţă, Olga Caba sau Irina Mavrodin, iată adevărate doamne, educate în familii distinse, crescute cu respect pentru muncă şi în cultul onoarei, care s-au impus în epoci nu tocmai uşoare pentru egalitatea de şanse
Într-o societate dominată de bărbaţi, în care femeile duceau greul casei, dar la Biserică stăteau ghemuite în spatele acestora, mai aproape de uşa de la intrare decât cea a Sfântului Altar, doar doamnele din înalta societate au reuşit să treacă frontierele care separau cele două lumi. De la distinsa Smaranda Gâţă (căsătorită cu Gheorghe Apostoleanu), la aristocrata Sanda Tătărescu Negropontes, până la Silvia-Maria Grigore, Hortensia Papadad-Bengescu şi Irina Mavrodin, a trebuit să treacă mai bine de un secol ca femeia să fie egala bărbatului. În luna dedicată femeii, ”Ziarul de Vrancea” vă propune pentru acest sfârşit de săptămână să faceţi cunoştinţă cu trei doamne care au excelat şi au impus Vrancea în cultura română. Sigur, le cunoaşteţi mai puţin pentru că fac parte din lumea de ieri, când nu existau site-uri de socializare, nici Skype sau Twitter ori altă posibilitate de a lega prietenii fără frontiere. Cu certitudine, cele trei doamne ar fi avut pagină pe site-urile de socializare şi mii de prieteni pentru că au fost cele mai bune în domeniile lor de activitate. În Vrancea mioriţică am acordat nume de străzi la toate nulităţile culturale şi politice, am aşezat în bătaie de joc falusuri păgâne prin intersecţii pentru a se sprijini câinii comunitari, am urâţit oraşul mai rău decât au făcut-o comuniştii, dar nu am rezervat un spatiu numelor care au introdus Vrancea în eternitate. Cu atât mai puţin femeii. De aici şi ideea acestui demers jurnalistic.
Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955)
Autoare a unuia din cele mai cunoscute romane din literatura română – Concert de muzică de Bach – Hortensia Papadat-Bengescu a fost unul din pionierii romanului românesc, lăsând culturii române o serie de romane devenite clasice, studiate astăzi în şcoală. În anii premergători Primului Război Mondial a debutat la revista ”Viaţa românească” şi s-a format intelectual sub influenţa celebrilor critici Garabet Ibrăileanu şi Eugen Lovinescu. În timpul ocupaţiei Focşanilor de către germani s-a pus în slujba răniţilor la Spitalul din oraş. După o serie de tatonări literare în paginile revistelor de specialitate, în 1919 a debutat cu volumul ”Ape adânci”, urmat de o duzină de romane care au propulsat-o pe prima scenă a literaturii române din epoca interbelică. Celebru până în zilele noastre este Ciclul Halipilor, din care volumul ”Concert de muzică de Bach” (1927) rămâne unul din cele mai citite romane româneşti. Casa în care a locuit la Focşani încă mai este în picioare, ca şi amintirile trecerii acestei Doamne a romanului românesc prin oraş. Într-un judeţ în care toţi epigonii se imaginează scriitori şi au intrat cu picioarele în dicţionarele şi enciclopediile băştinaşe, un nume ca Hortensia Papadat-Bengescu a trecut de mult în lumea umbrelor şi nu ne mai amintim de el.
Irina Mavrodin (1929-2012)
Irina Mavrodin s-a stins din viaţă în 2012 fără ca în urbea de pe Milcov cineva să-şi aminestească de acest nume de referinţă al culturii române (foto : www.daciccool.ro)
Născută departe de Vrancea, dar stabilită în Focşani la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Irina Mavrodin este considerată una din cele mai importante traducătoare din literatura franceză, redând limbii române monumentala operă a clasicului Marcel Proust şi lucrări importante din Gustave Flaubert, Andre Gide, Patrick Rimbaud, Stendhal, Albert Camus, Paul Ricoeur, Gaston Bachelard, Henry de Montherland, Jean Cocteau şi seria ar putea continua. Formată la Liceul ”Unirea” din Focşani (actualul Colegiu Naţional ”Unirea”), unde tatăl era profesor de limba franceză, Irina Mavrodin a ajuns profesor la Universitatea din Bucureşti şi colaboratoare la mai multe publicaţii de gen din ţară şi din spaţiul francofon. Apeciată pentru calităţile sale, fosta elevă din Focşani a primit cele mai titrate premii din lumea academică românească, dar şi din partea statului francez, iar numele său este sinonim cu excelenţa în domeniul traducerilor. S-a stins din viaţă în 2012 fără ca în urbea de pe Milcov cineva să-şi aminestească de acest nume de referinţă al culturii române. Probabil vor citi aceste rânduri şi vor acorda numele Irinei Mavrodin unei străzi din municipiu ca tinerii aflaţi pe băncile şcolii să afle că o fostă elevă a licelui focşănean a legat literar România de magnificul spaţiu al Francofoniei.
Silvia Maria Grigore(1906-2011)
Silvia-Maria Grigore, una din cele mai cunoscute pictoriţe din România (foto: www.adevarul.ro)
Fiică primarului ţărănist Dimitrie Constantinescu din Odobeşti, Silvia-Maria Grigore s-a născut în ajunul Primului Război Mondial şi a copilărit într-un târg ocupat şi spoliat de Armata Germană. A avut şansa să studieze în şcolile de elită ale capitalei României interbelice şi să fie studenta titanilor lumii academice din perioada de aur a Universităţii Bucureşti. Schimbarea regimului în 1944 a însemnat începutul calvarului, soţul (militar de carieră) fiind epurat din Armată şi aruncat în temniţă. A fost momentul când această doamnă s-a trezit în stradă, la Braşov, fără locuinţă şi cu trei copii orfani. Oricât ar părea de neverosimil, tănăra a găsit puterea, şi-a luat pruncii la piept şi a venit la via din Odobeşti, de unde a început să-şi reconstruiască viaţa, aşteptând timpuri mai bune. În paralel s-a născut pasiunea pentru pictură care o va duce pe culmile gloriei, fiind una din cele mai cunoscute pictoriţe din România, cu peste 50 de expoziţii personale şi tablouri în toată lumea. Stabilită la Braşov, după 1989 a revenit la Odobeşti, unde a primit titlul de cetăţean de onoare şi o stradă îi poartă numele.
Trei doamne sau istoria demnităţii şi cutezanţei
Iată pe scurt povestea celor trei doamne care au introdus judeţul nostru în marea cultură şi despre care putem oricând afirma cu mândrie că numele acestora se leagă de Vrancea. Educate în familii distinse, crescute cu respect pentru muncă şi în cultul onoarei, cele trei doamne au suferit în timpul regimului comunist când s-au văzut marginalizate şi aruncate la marginea societăţii. Dacă mai tânăra Irina Mavrodin era la începutul carierei şi autorităţile din anii ᾽50 nu-i puteau găsi vinovăţii imaginare, pentru Hortensia Papadat-Bengescu şi Silvia-Maria Grigore anii ᾽50 au fost crânceni. Celebra romancieră a murit în sărăcie şi lipsuri cumplite, iar pictoriţei Silvia-Maria, soţul şi tatăl i-au fost întemniţaţi, rămânând singură cu trei fete. A trecut prin toate şi s-a salvat prin pictură, dând exemplu generaţiei noastre că binele şi frumosul înving totdeauna cu o condiţie: să fim consecvenţi. La Mulţi Ani tuturor doamnelor din Vrancea şi să nu uitaţi că binele şi frumosul pot învinge o lume urâtă dacă găsim timp să cultivăm aceste virtuţi copiilor nostri! (Valentin MUSCĂ)
Leopoldina Bălănuţă (1934-1998)
Emblemă a teatrului românesc din a doua parte a secolului trecut, întruchipând mai bine ca oricine expresia tragicului, Leopoldina Bălănuţă a fost una din artistele reprezentive a celei de-a şaptea artă, jucând în sute de piese de teatru şi film. Venită pe lume în universul atemporal al satelor din Vrancea arhaică, în familia unui preot care a înfruntat comunismul cu Crucea în mână, Leopoldina şi-a început cariera ca învăţătoare la şcoala din Jariştea, ca să ajungă eleva cunoscutei Marietta Sadova la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Cunoscută pentru rolurile sale austere şi recunoscută prin tonul grav, a intrat în imaginarul colectiv prin imaginea dârză a Antigonei şi chipul tragic al Medeei. A reuşit să străbată anii negri ai fostului regim cu demnitate şi să se impună ca o personalitate copleşitoare prin viaţa de zi cu zi şi modul în care a slujit teatrul românesc. Regratatul publicist Alexandru Deşliu i-a dedicat o emoţionantă biografie care merită reeditată ca vrâncenii să descopere una din marile stele ale scenei româneşti – inegalabila Leopoldina Bălănuţă.
Ziarul de Vrancea va continua să readucă în atenţie în următoarele zile şi alte doamne emblematice care şi-au legat numele de Vrancea.
Cititi: http://www.ziaruldevrancea.ro/educatie/1588801235-doamnele-care-au-facut-faima-vrancei.html
