Astãzi la Bârlad va avea loc faza localã a Olimpiadei Nationale de Fizicã „Stefan Procopiu”, care se va desfãsura la Scoala nr. 8 din localitate. Nu este întâmplãtor aleasã ziua de 19 ianuarie, deoarece astãzi se aniverseazã 123 de ani de la nasterea bârlãdeanului Stefan Procopiu, cel mai mare fizician român din ultimii ani. Stefan Procopiu s-a nãscut pe 19 ianuarie 1890 la Bârlad si a decedat pe 22 august 1972 la Iasi. A fost fizician, profesor universitar si inventator român. A descoperit „efectul Procopiu” de depolarizare a luminii. În Bârlad a urmat cursurile scolii primare si ale Liceului „Gh. Rosca Codreanu” (promotia 1908). A fost licentiat al sectiei fizico-chimice a Facultãtii de Stiinte din Iasi (1912), dupã care a urmat alte studii universitare la Paris. A fost asistent universitar la catedra de Aplicatiile electricitãtii la Universitatea din Bucuresti. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a functionat ca profesor la catedra de Fizicã a Liceului „Gh. Rosca Codreanu” din Bârlad, acolo unde acum laboratorul de fizicã îi poartã numele. A fost clasificat primul pe tarã la examenul de capacitate în 1919. Devine sef de lucrãri la catedra universitarã sus-amintitã (1919). Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry, lucrând în „Laboratoire de récherches physique”. Devine doctor în Stiinte Fizice la Sorbona (5 martie 1924) si pânã atunci avea publicate 30 de lucrãri. Reia catedra sa din Bucuresti, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Cãldurã si Electricitate a Universitãtii „A.I.Cuza” din Iasi, la care a predat pânã la pensionarea sa (1 octombrie 1962). A fost decanul Facultãtii de Electrotehnicã a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iasi de la înfiintarea ei (decembrie 1937), pânã la 1 februarie 1941, când trece decan al Facultãtii de Stiinte a Universitãtii Iasi. A fost membru al Academiei Române (1955), premiat al Academiei Române (1920), doctor honoris causa al Politehnicii din Iasi (1 februarie 1967), membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizicã, membru al multor societãti stiintifice române si strãine. Este descoperitor al magnetonului Bohr-Procopiu (1919) (alãturi de Bohr), dar nu i s-a acordat Premiul Nobel dintr-o neglijentã a comisiei. Savantul de valoare mondialã a încetat din viatã în Iasi la 22 august 1972, lãsând publicate 177 de lucrãri stiintifice. Pe baza studiilor sale la „Applied Research Laborsatory Litton System in Woodland Hills” din California s-au creat memorii pentru masinile electronice de calcul. Numele lui Stefan Propcopiu este si va rãmâne la loc de onoare nu numai în galeria savantilor români, dar si în cea a savantilor de valoare mondialã.
