MODESTIE SI BUN SIMT Refuzã banii donatorilor, pentru cã este de pãrere cã a sosit momentul sã îsi ajute si singurã fiul, bolnav de o boalã necrutãtoare! Povestea lui Filip, 13 ani, de la Vetrisoaia, continuã cu un episod care o are în centru pe mama acestuia. Femeia, fericitã cã operatia de extragere a tumorii a reusit, iar oamenii cu suflet au ajutat-o sã suporte costul protezei, le cere acum donatorilor care îsi continuã actele caritabile, sã nu mai dea bani pentru Filip, ci sã îsi îndrepte mila spre altii copii, care si ei abia asteptã sã fie ajutati. “Am avut nevoie de bani pentru operatie si protezã si cu voia Domnului, ea a reusit. De ce sã continui sã cer bani de la oameni, dacã ce a fost mai greu a trecut?!”, se întreabã Elena, mama copilului bolnav.
Filip a ajuns cu bine acasã la Vetrisoaia! Dupã operatia pe care a suportat-o la picior, pentru extragerea tumorii si montarea unei proteze constisitoare, bãiatul a fost externat pentru o sãptãmânã. Se va întoarce înapoi însã, pentru a-si relua sedintele de chimioterapie, menite sã vindece pentru totdeuna boala cumplitã. Chiar dacã a trecut prin chinuri greu de descris, copilul a rãmas la fel de optimist sI credincios, ca la început. “Tot mã fac eu preot”, spune el, afisând un zâmbet larg pe chipul lui mult prea palid. Medicii de la Iasi l-au îndrãgit. N-au mai avut un pacient atât de încrezãtor în sansele sale. De pildã, când îl transportau spre sala de operatie, Filip cânta un cântec vechi, pe care putini îl stiu: “Dansând în ploaie/Eu mã joc cu norii/Dansând în ploaie/Tristetea mi-o alung… “. “Cântam! Nu stiu de ce cântam. Asa îmi venea”, spune acum copilul, cu ochi blânzi si vizibil marcati de suferintã.
“Dumnezeu e deasupra si eu nu vreau sã profit de bunãtatea nimãnui”
Emotionati de pilda de curaj oferitã de copilul aflat în lupta nedreaptã cu cancerul, oamenii cu suflet îsi continuã si astãzi donatiile. În contul lui Filip, fiecare pune cât poate, cu gândul cã viitorul preot se va face bine si îsi va duce destinul mai departe. Dar Elena, mama lui, vine astãzi cu o rugãminte cu totul neasteptatã. “Mã închin în fata oamenilor care mi-au ajutat bãiatul la necaz. Nu am cuvinte ca sã le spun cât le multumesc. Dar as vrea sã scrieti acolo cã, de acum înainte, ne descurcãm. Cu Doamne-ajutã, am iesit din ce a fost mai rãu. Nu mai trebuie sã îsi cheltuie nimeni bãnutii cu noi. E de ajuns cât s-a dat. Poate si alti copii au nevoie de ajutor. Acum eu cred cã a sosit momentul sã îmi ajut si eu bãiatul cu tot ce trebuie, pentru cã oamenii cu suflet au fãcut tot ce a stat în posibilitatea lor. M-au mai sunat oameni care m-au întrebat dacã am nevoie de bani, dar el le-am spus cã nu. Suntem sãraci, nu suntem bogati, dar mã multumesc cu cât am fost ajutati pânã azi. Dacã va mai fi o situatie gravã, ca cea cu operatia sau proteza, voi mai cere ajutorul, dar asa, m-am durea sufletul ca oamenii sã dea bani sI eu sã profit. Dumnezeu e deasupra si eu nu vreau sã profit de bunãtatea nimãnui”, a spus Elena, mama lui Filip.
