„Trebuie să te pregătesc pentru când vei fi mare”, i-a spus tatăl fetei lui de 12 ani. O judecătoare i-o dăduse în grijă abuzatorului fără să cerceteze actele din dosar!

În toamna lui 2014, când părinţii ei au divorţat, Ana* avea 12 ani. Mama i-a explicat atunci că ea trebuie să se mute la ţară, în casa bunicilor, şi că, pentru ea şi fratele ei, ar fi poate mai bine dacă ar locui cu tatăl lor, ca să nu schimbe școala. În teorie, statul ar fi trebuit să o ajute pe mamă, ca să prevină separarea copiilor de ea. În practică, autorităţile n-au făcut nimic şi au aprobat ca cei mici să rămână cu tatăl pe care-l recomanda doar acoperişul de deasupra capului.
Într-o zi, o judecătoare a chemat-o pe Ana în biroul ei şi, după ce a închis uşile, a întrebat-o pe fetiţă cu ce părinte ar vrea să rămână, după divorţ. Nu era „judecătoarea cu pantofi albaştri”, nici măcar nu semăna cu ea, era o tânără ce intrase de numai câteva luni în magistratură. Când Ana şi Paul*, fratele ei de 10 ani, i-au spus că sunt de acord să stea cu tata, aşa cum ştiau că s-au înţeles părinţii, judecătoarea n-a cercetat mai departe. A pronunţat sentinţa a doua zi.
Citeşte întreaga ştire: „Trebuie să te pregătesc pentru când vei fi mare”, i-a spus tatăl fetei lui de 12 ani. O judecătoare i-o dăduse în grijă abuzatorului fără să cerceteze actele din dosar!