Sfânta Euharistie – dorul după Dumnezeu!

DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE… Întreaga noastră viață înseamnă lupta de a preface întunericul din noi în lumină. De a lua haosul din sufletul nostru, cel plin de pierderi și traume de tot felul, și, prin harul lui Dumnezeu, de a-i da formă și frumusețe. Acesta este pariul vieții noastre pământești: cum să transfigurăm Iadul din noi și de lângă noi în Rai; cum trauma să se prefacă în minune; cum rana să devină viață; cum neliniștea noastră să devină pace. Nu există viață omenească care să nu însumeze pierderi de tot felul! În viața aceasta, personal, nu am întâlnit terapeut fără traume, om fără pierderi, sfânt fără cruce… Cu ce putere putem replămădi materialul din care suntem făcuți? Cine și ce ne ajută într-o lume a decadentismului care promovează malformarea adevărului, abrutizarea socială, care este sedusă de consumerism și hipnotizată de hedonism? Însuși Dumnezeu care ni se dăruiește în Sfântul Potir! El este Cel Ce lucrează în noi, prin Sfânta Euharistie, prefăcând stricăciunea în veșnicie! Harul lui Dumnezeu vine în noi și face din fisurile traumatice intrări prin care să pătrundă lumina. Sfânta Împărtășanie ne restaurează altoiți pe Hristos Domnul și restartează în chip nemijlocit viața noastră. Ne ajută să percepem, prin har, că nu suntem ceea ce păcatul ne obligă să fim, ceea ce trauma, boala, neputința ne obligă să fim, ci suntem ceva mai adânc: suntem chipuri ale lui Dumnezeu, făpturi pline de Lumina Sa netrecătoare! Vom conștientiza, primind Sfânta Euharistie, că suntem mult mai mult decât păcatele sau suferințele noastre, că putem să ne ridicăm deasupra lor, că suntem fii ai Învierii, fii ai bucuriei celei veșnice și nepieritoare.

Preot Acostioaei Răzvan Andrei
Parohia „Sf. Dumitru” – Bârlad

Am putea să denumim Sfânta Euharistie foarte simplu: este o minune, pentru că în Potir se află Hristos Însuși ! Minunea este atingerea lui Dumnezeu. El ne atinge din inima minunii. Vine și își arată prezența în viața noastră așa rănită cum este ea. Minunea aceasta a Euharistiei nu trebuie judecată în termenii spectacularului, ea este vedere și trăire cu Dumnezeu. Hristos ne cheamă și ne deschide o fereastră către altceva-ul vieții. Euharistia actualizează într-un dinamism convergent (în mijlocul unei lumi, iată, a marilor divergențe!), spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul lui Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a păcii în Duhul Sfânt, pentru unitatea și mântuirea tuturor în Iisus Hristos Domnul.      Sfânta Împărtășanie este o continuă așezare a umanului înaintea divinului, oferind potențialul întâlnirii cu Hristos. Ea umple întreaga noastră natură omenească cu o bucurie mistică. În Sfânta Euharistie umanitatea noastră vine în contact cu cea mai înaltă lume duhovnicească și intră în adevărata viață. De acum nu mai suntem copii, nici adolescenți în Hristos, ci devenim maturi în Hristos, unindu-ne cu Acesta în modul cel mai intim posibil. Sfânta Euharistie este desăvârșirea tuturor celorlalte Taine, ea este singura Taină capabilă să îndepărteze orice întinare umană înaintea lui Dumnezeu și numai ea este Taina care face ca darurile primite prin celelalte Taine, să strălucească într-un mod evident.

Prin Sfânta Împărtășanie, Hristos devine bunul nostru cel mai de preț iar sufletele noastre sunt curățite, înălțate, sfințite și hrănite mistic

Fiind centrul vieții în Hristos și totodată izvorul ei, Euharistia transformă și hristifică persoana întreagă în toate dimensiunile ei, cu toate simțurile și funcțiunile ei psihosomatice. Hristos devine astfel bunul nostru cel mai de preț iar sufletele noastre sunt curățite, înălțate, sfințite, hrănite mistic, în timp ce puterile demonice sunt distruse. Ca adunare a credincioșilor în jurul altarului, Euharistia reprezintă reconstituirea vetrei străvechi a Raiului. Ca jertfă și ca ofrandă recreează starea dinainte de căderea omului și o desăvârșește. Astfel, creația devine mediul prin care omul se unește cu Dumnezeu. Materia se umple de Duhul și viața spirituală funcționează în Liturghie neîntrerupt și deplin. Toate acestea se fac pentru că Euharistia este Hristos, Care reprezintă trecutul, prezentul și viitorul Sfinților, trecutul, prezentul și viitorul real al lumii. Dumnezeiasca Euharistie are o semnificație cosmică, reorganizând nu numai viața umană, ci și întreg universul. Lăsând lumea în spatele ușilor, credincioșii împărtășiți găsesc aceeași lume, dar transfigurată, umplută din nou cu frumusețea și înțelesul divin. Ei nu devin o adunare de „evadați” din lume, bucurându-se cu amărăciune de evadarea lor, hrănind ura lor pentru lume; ei devin plini de dragoste și compasiune pentru toți oamenii.

Biserica, trupul lui Hristos, trupul lui Dumnezeu

Euharistia reconstituie ființele umane zdrobite, într-o viață care crește în Hristos, prin Duhul, primitorii devenind receptori și transmițători ai iubirii divine. Credinciosul primitor al Tainei Tainelor trebuie să renunțe la aroganța individualității și să urmeze imitării lui Hristos și sfinților, devenind un ferment de înnoire care contribuie la regenerarea vieții umanității . Înstrăinarea de Euharistie este înstrăinarea de Hristos Însuși. Această înstrăinare nu este numai ratarea unei cunoașteri valoroase sau o deficiență de cunoaștere și putere, ci pur și simplu este înstrăinare de ființă și de viață. Euharistia este centrul dinamic, sufletul Bisericii, Hristos nu poate fi trăit și simțit în Biserică în afara Euharistiei. A cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu, nu înseamnă doar a crede ,, în El, sau a-L iubi sentimental sau pietist, ci a te uni cu El, a trăi cu El prin Sfânta Euharistie, ca membru viu și spornic al unicului organism care dă viața: Biserica, trupul lui Hristos, trupul lui Dumnezeu. În jurul Trupului și Sângelui Domnului, materia căzută nu mai impune determinismele și limitările ei, ea devine mijloc de comuniune, templu și sărbătoare a întâlnirii cu Domnul cel Înviat din morți.

Sfânta Împărtășanie este sărbătoare pentru cel care se apropie de Potir 

DAR NEPREȚUIT… În jurul Euharistiei lumea înghețată de decăderea noastră se topește la focul Duhului și își regăsește sensul originar. Devenim plin de dor de Dumnezeu și încetăm a mai merge de-a-ndărătul spre moarte, alegând să rămânem în cumințenia casei Creatorului nostru. Credinciosul împărtășit, pe deplin conștient de unirea sa cu Hristos, devine un om care poate salva chipul amenințat al persoanei, poate face din întreaga lume o Biserică, al cărei altar este propria sa inimă și își poate găsi curajul cel bun de a-și reinventa viața în Duhul Sfânt. Sfânta Euharistie este sărbătoare pentru cel care se apropie de Potir ! Iar sărbătoarea este gratuitatea bucuriei, este marele DA spus existenței, este zi neînserată eliberată de griji, de false utilități; este împărtășirea prieteniei cu Dumnezeu și semenii tăi; este marea slujire care ne leagă de Cel Iubit și Nemărginit! Întotdeauna, ultimul cuvânt trebuie să aparțină Sărbătorii!