Rechinii confiscărilor. Vânzarea pe nimic a bunurilor executate de Finanțe îi îmbogățește pe samsari
64.000 de euro pentru o locuință mare în centrul Bucureștiului sau 19.500 de euro pentru un apartament confortabil din cartierul Drumul Taberei, din Capitală – sunt prețurile la care Fiscul evaluează locuințele provenite din sentințe penale sau succesiuni. Pentru mulți români, acestea devin sursă de câștiguri importante
Cazul executării silite a lui Robert Negoiță, când în contul unei datorii a acestuia la statul român Fiscul a scos la vânzare sute de apartamente, valorificate la jumătate de preț, nu este singular. ANAF a vândut atunci apartamente de 64 de metri pătrați și cu 21.000 de euro, la periferia Bucureștiului.
Lunar au loc, însă, licitații prin care statul încearcă să vândă la prețuri extrem de mici mărfuri de duzină, cum ar fi obiecte de îmbrăcăminte sau diverse accesorii, provenite din confiscări, sau chiar bunuri de mare preț, cum ar fi mașini de lux sau imobile situate în centrul Bucureștiului.
Este moral să vinzi bunul unui om dator la stat, poate în contul unor debite de care nici nu știa, la subpreț, executându- i astfel o mulțime de proprietăți pentru a închide datoria? N-ar fi mai corect ca statul să aibă mai multă grijă de averea contribuabililor onești, deoarece nu toate bunurile provin din sechestre în urma unor acțiuni penale? Discuția ce se poate naște de aici este amplă.