Prodromița ne așteaptă la Tanacu! Este icoană care singură s-a zugrăvit
SĂRBĂTOARE… Sâmbătă, 12 iulie, Mănăstirea „Prodromița” de la Tanacu, de pe „Dealul Viei”, în apropierea satului Benești, în partea de nord-est a municipiului Vaslui va deveni, pentru o zi, loc de tainică întâlnire a celor ce o cinstesc pe Sfânta Fecioară Maria și care au trăit și trăiesc cu adevărat noianul de bucurii, tămăduiri și de minuni pe care Aceasta le dăruiește celor cere îi cer ajutorul. Am fost peste 30 de ani reporter și am fost în locuri în care am văzut și am trăit astfel de întâmplări. Am adus de-a lungul anilor nenumărate mărturii ale vasluienilor și nu numai, în presa scrisă. Eu însămi, sunt un martor dator Maicii Domnului să îi mărturisesc grija și iubirea ce mi-o poartă. De aceea, semnalez această sărbătoare. Vreau să spun că în ziua în care se cinstește Sfânta Icoană a Maicii Domnului „Prodromița” putem singuri să trăim într-un loc atât de binecuvântat și departe de lume, o apropiere atât de firească și de necesară de Slăvita Prodromiță ce vindecă, își schimbă chipul și ne privește din toate părțile în care ne-am duce, direct în ochi. Trebuie doar să putem ajunge la lacrima curată din noi și la sinceritatea pură pe care o aducem în inimă doar atunci când trăim cu adevărat ce facem, ce spunem și ce vrem.

E mai scumpă dragostea Maicii Domnului față de noi decât toată averea, toate rangurile, toată sănătatea și tot ce este pe pământ de mare preț

Marile taine se descoperă și se păstrează în inimă. Slăvita Prodromiță a Schitului Prodromu are la noi, la Tanacu, o aură aparte. Toate icoanele, moaștele și sfinții din Mănăstirea Prodromiței vasluiene au ceva special: o căldură aparte, o frumusețe duioasă, elegantă, ne înfrumusețează și pe noi, și gândurile noastre. Poate că e vorba chiar de iubirea și frumusețea celor iertați de Dumnezeu, cu care plecăm acasă în dar. Povestea icoanei o știm sau o să vorbim de acum despre ea. Mi-e dor de poveștile adevărate despre Maica Domnului. Să ne îndreptăm, atât cât putem, pașii și inima, spre lumea curată, plină de bucurii și de mângăieri a Împărătesei noastre, a oamenilor, prietena noastră cea mai bună, Sfânta Fecioară Maria. O să închei, lăsându-l pe Părintele Ioan Iovan, despre care îmi doresc să vorbim curând, pentru că a stat în lanțuri pentru a putea să ne spună, chiar și așa, acum, pentru câteva clipe, aceste cuvinte. Primiți-le și… să fim mai buni. De ne dorim, chiar putem să fim: „Nu disperați, nu vă deznădăjduiți, vă rog, că ce-i valabil astăzi, nu-i și mâine, poimâine, peste o lună sau peste un an. Nu vă descurajați. În toate privințele, cereți ajutor lui Dumnezeu. Dumnezeu și Maica Domnului nu vor înceta să vă ajute. E mai scumpă dragostea Maicii Domnului față de noi decât toată averea, toate rangurile, toată sănătatea și tot ce este pe pământ de mare preț.
Sfinții pun mare preț pe cinstirea lor în ziua în care sunt prăznuiți.



Bravo celor ce au comentat mai sus. Cunosc foarte bine zona. Toți niște excroci, fac sex unul cu altul etc, etc. Mi-e scârbă de toți. Auzi preoți. Niște scârbe.
numai minciuni propaga popii pentru a prosti lumea ! lacomia popilor distruge credinta …..
Această mânăstire este locul unei ingrozitoare crime, făcută in numele religiei iubirii și iertării necondiționate. In vremurile nu de mult trecute, un loc al crimei, o fântână in care un nefericit s-a sinucis, un pom de crengile căruia s-a spânzurat un altul, casa sinucigașului , erau ocolite, necultivate, fântânile erau astupate, copacul spânzuratului era doborât și casa unui sinucigas era dărâmată sau părăsită .Trecătorii intorceau privirea si se inchinau cu groază, cerând Domnului să fie scutiți de astfel de intâmplări. La fel, această mânăstire trebuia demolată din temelii și singura zidire care ar fi trebuit să fie construită acolo , ar fi fost o capelă dedicata acelei victime a ignoranței, bigotismului și nebuniei fanaticului bărbos și a altora ca el, din trecut sau viitor. Mă indoiesc că acum se va rosti vreun cuvânt pentru odihna sufletului acelui copil , ci se va mânca și se va bea ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut. Câti ii mai cunosc numele? Are careva curajul să ceară inveșmântaților să o pomenească , așa cum ar trebui să se facă?
Subscriu celor scrise mai sus si ma inclin in fata dumneavoastra.