Probabil din plictiseală, procurorii l-au trimis în judecată pe un ieșean pentru te miri ce și mai nimic. Acesta a „împrumutat” calul unui vecin pentru o plimbare cu prietenii. A adus calul înapoi în aceeași noapte, dar asta nu l-a scutit de o acuzație de furt calificat pe care judecătorii nu au reușit să o înțeleagă.
După o oră, două, grupul s-a întors
În noaptea de 1/2 iulie 2021, Samir C. s-a întâlnit la el acasă, în Trifești, cu mai mulți prieteni. La un moment dat, li s-a făcut chef de o plimbare nocturnă, fără a avea însă cu ce se deplasa. Samir C. a preluat inițiativa. A mers până la locuința unui consătean, Constantin A., i-a intrat în ogradă fără să strige la poartă, pe urmă în grajdul acestuia, de unde a ieșit cu un cal. Apoi s-a întors acasă. La rândul lor, prietenii împrumutaseră de la o consăteancă o căruță. Atelajul fusese totuși obținut cu îngăduința proprietarei. Au înhămat calul și au pornit la drum spre Buruienești, sat din comuna Bivolari, situat la 14 km de Trifești. După o oră, două, grupul s-a întors. Tinerii au lăsat căruța la gospodăria de unde o luaseră, iar Samir C. a dus calul înapoi. Nu l-a mai băgat însă în grajd, ci l-a lăsat în apropierea casei. Calul a rămas liniștit în drum până dimineață, când stăpânul său l-a recuperat.
Definiția furtului
Constantin A. a depus plângere penală pentru furt, iar anchetatorii au stabilit cele petrecute. Cum fapta fusese comisă pe timpul nopții, Samir C. a fost trimis în judecată pentru furt calificat. Furtul simplu se pedepsește cu închisoarea pe un termen cuprins între 6 luni și 3 ani. Pentru cel calificat, pedeapsa este cuprinsă între 1 și 5 ani. Deși calul, obiectul furtului, fusese recuperat în aceeași noapte, Constantin A. s-a constituit parte civilă, cerând despăgubiri de 5.000 de lei, valoarea animalului.
Magistrații Judecătoriei, chemați să analizeze dosarul, au rămas nedumeriți. Ei au plecat de la definiția furtului, respectiv „luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept”. Calul fusese scos din grajd fără consimțământul proprietarului, asta era evident. Scopul de însușire al lui însă, adică cealaltă condiție impusă de definiție, lipsea. Calul nu fusese păstrat de Samir C. măcar câteva zile, nu fusese găsit de anchetatori la el în gospodărie, ci îl luase pentru doar câteva ore și îl dusese înapoi. Dacă l-ar fi băgat în grajd, de unde îl luase, proprietarul nici nu și-ar fi dat seama că lipsise. Nu se putea nici măcar spune că avusese de gând să folosească animalul la vreo activitate oarecare și fusese lipsit de această posibilitate…https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/procurorii-ieseni-l-au-trimis-pe-un-iesean-in-judecata-fiindca-a-imprumutat-calul-unui-vecin-judecatorii-au-fost-nedumeriti-de-acest-caz–1912072.html