Preasfințitul Părinte Ignatie, la căpătâiul profesorului Gruia Novac: „s-a impus în conștiința Moldovei ca un mare critic literar, un scriitor și un dascăl de excepție”

Preasfințitul Părinte Ignatie a săvârșit o slujbă de pomenire la căpătâiul profesorului și criticului literar Gruia Novac, la capela bisericii „Sfântul Ioan” din municipiul Bârlad. Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Andrei Mereuță. Au fost prezenți membri ai familiei, apropiați, oameni de cultură și numeroși bârlădeni care au dorit să își ia rămas-bun de la profesorul și criticul literar Gruia Novac, personalitate apreciată pentru contribuția sa la viața culturală și educațională a orașului.

În cuvântul adresat familiei îndoliate și celor prezenți, Ierarhul Hușilor a evocat personalitatea profesorului Gruia Novac, pe care l-a descris drept una dintre figurile marcante ale vieții culturale bârlădene și moldovenești. „Este un moment de tristețe pentru că ne despărțim vremelnic de una dintre personalitățile marcante ale cetății Bârladului. Un om pe care personal l-am cunoscut, ne-am întâlnit în diferite circumstanțe, am fost chiar în casa dânsului; l-am vizitat când puterile, vigoarea erau diminuate și am rămas cu această imagine a trăsăturilor dominante ale personalității sale: un om extrem de exigent cu sine însuși și cu cei din jur, un om care cumpănea întotdeauna cuvintele sale, un om capabil de o sinceritate debordantă și un om care avea credința ascunsă în sufletul său”, a afirmat PS Ignatie.

„Domnul profesor Gruia a fost o inimă pentru toți cei care l-au cunoscut”

Episcopul Hușilor a subliniat că profesorul Gruia Novac trăia credința într-un mod profund și discret, fără ostentație, mărturisind că întâlnirile avute cu acesta i-au rămas întipărite în memorie prin sinceritatea și bucuria pe care profesorul o manifesta în relația cu cei apropiați. „Viața domnului profesor Gruia Novac a fost una dedicată slujirii și cultivării inimii și minții celor din jur. S-a impus în conștiința bârlădenilor și nu numai, în conștiința Moldovei, ca un iubitor de litere, un mare critic literar, un scriitor și un dascăl de excepție”, a mai spus ierarhul. În discursul său, PS Ignatie a făcut și o reflecție asupra semnificației numelui „Gruia”, pe care l-a asociat cu ideea de inimă și sensibilitate sufletească. „Numele conține în sine ceva din personalitatea fiecăruia dintre noi. Un nume foarte românesc, deși de origine slavo-românească, „Gruia” înseamnă piept, locul unde este inima. Avem un termen apropiat în limba română, când ne gândim la o parte proeminentă a unui deal, îl numim „grui”. Are aceeași rădăcină ca și acest substantiv propriu, nume, „Gruia” și înseamnă piept. În pieptul nostru este inima. Acolo simțim stările noastre de bucurie, de liniște, de credință, de multă pace. Domnul profesor Gruia a fost o inimă pentru toți cei care l-au cunoscut. O inimă ca dascăl, dar și o inimă pentru toți cei care au interacționat cu dânsul. Această inimă nu încetează astăzi să bată, să știți; ea bate în fiecare amintire a celor care l-au cunoscut. De aceea noi, în Ortodoxie, avem Slujba de înmormântare, în sensul că suntem convinși – nu este doar o părere – că viața noastră nu se termină odată cu dispariția noastră fizică, cu momentul în care suntem așezați în sicriu. Viața noastră continuă în dimensiunea veșniciei. Moartea nu e decât o poartă de intrare înspre o altă lume, înspre veșnicie”, a transmis Preasfițitul Părinte Ignatie.