Piesa „Mamacita” a împărțit România în două. Sunt copiii lui Alex Velea victimele marketingului sau micii artiști ai noii generații?

Lansarea piesei „Mamacita” de către Dominic și Akim, copiii artiștilor Alex Velea și Antonia, a declanșat o dezbatere aprinsă despre limitele industriei de divertisment și siguranța emoțională a minorilor. Dincolo de ritmurile trap-pop, versurile care evocă scene de club și cuceriri amoroase la vârste de doar 9 și 11 ani ridică întrebări incomode despre „adultizarea” forțată a noii generații. Experții în educație, psihologie și sociologie consultați de „Adevărul” avertizează că scandalul nu este despre „copii needucați”, ci despre un vid pedagogic și o ipocrizie socială în care minorii devin oglinda comportamentelor pe care adulții refuză să le explice, dar le promovează intens pentru vizualizări.

„Astăzi, copiii nu mai cântă cântece nevinovate despre grădiniță sau despre bucuria primăverii, acele cântece cumva „cuminți”.  Este clar că versurile duc spre alte tipuri de activități și preocupări, cele mai multe prea din vreme. Personal, nu cred  că ceea ce cântă acești copii, vor face, să meargă în club etc.

În final, ține foarte mult de fiecare dintre noi cum ne educăm copiii: spre ce tip de muzică îi îndrumăm să asculte, cum le cultivăm gusturile muzicale și dacă comportamentul lor rămâne unul moral și în acord cu ceea ce ascultă. Restul este secundar”, a declarat psihologul Mihai Copăceanu.

Gabi Bartic: Cazul nu e despre copii needucați, ci despre un vid în educație

Și expertul în educație Gabi Bartic mută accentul de pe copii pe rolul adulților și pe lipsurile sistemului, afirmând că „ne scandalizează niște copii de 9–11 ani care spun ceva pe muzică, dar refuzăm sistematic să-i educăm exact despre lucrurile pentru care îi judecăm”.

„Cazul acesta nu e despre „copii needucați”. Este despre un vid de educație pe care noi, adulții, îl tolerăm de ani de zile. Împingem educația pentru sănătate spre liceu, ca să nu ne fie nouă incomod, și apoi ne mirăm că niște copii mici reproduc, fără filtru, limbaj și comportamente pe care nu le înțeleg.

La 10 ani se formează deja reprezentările despre corp, relații, limite și putere. Dacă nu le explică nimeni ce înseamnă respectul și consimțământul, vor învăța din trap, TikTok și conversațiile dintre colegi sau ce conversații de adulți “prind”. Și atunci problema nu mai e la copii. Adevărul incomod este că nu poți cere responsabilitate acolo unde ai refuzat educația. Iar fiecare astfel de scandal e, de fapt, nota de plată pentru ipocrizia noastră: vrem copii „curați”, dar ne ferim să vorbim cu ei despre lucrurile reale. Despre lumea reală. Dacă nu introducem educația pentru sănătate devreme, serios și consecvent, vom continua să ne prefacem surprinși de exact rezultatele pe care le producem”, a declarat experta pentru „Adevărul”.

Gelu Duminică: Vă rog să priviți acești copii cu blândețe

Pe de altă parte, sociologul Gelu Duminică a adus în discuție implicațiile expunerii publice timpurii și a atras atenția asupra echilibrului fragil dintre talent și presiune.

„Ultimul exemplu (din showbizul românesc) este cel al unor frați de 9 și 11 ani, copii de vedete, care au lansat recent două melodii intens discutate”, a declarat Gelu Duminică, subliniind că „prima piesă a atras critici pentru stil și mesaj, iar a doua, apărută la doar o lună distanță, a stârnit reacții și mai puternice, fiind percepută ca mult prea matură și agresivă pentru vârsta lor”, în timp ce „o parte a publicului a reacționat dur, iar valul de comentarii negative crește oră de oră”.

Din perspectiva sa, responsabilitatea nu aparține copiilor: „Pentru mine este limpede că acești copii nu au nici-o vină pentru forma de exprimare artistică în care au fost împinși, ei bazându-se pe adulții din viața lor în care au cea mai mare încredere. (…) Evident, la vârsta lor, nu pot înțelege cum funcționează internetul, celebritatea, ridiculizarea publică sau presiunea viralizării, însă părinții lor, artiști la rândul lor, o fac foarte bine”.

Aici apare, spune el, „marea provocare”: „expunerea intensă a acestor doi frați îi transformă în personaje publice înainte ca ei să devină persoane cu identitate construită în tihnă și prin o serie lungă de alegeri personale – cum este normal”.

Consecințele sunt deja vizibile, conchide sociologul, adăugând că „așteptările, comparațiile și glumele online care deja sunt super prezente apasă greu pe umerii lor, timpul pentru joacă și explorare se schimbă în timp pentru apariții și conținut, validarea vine (și) din vizualizări și comentarii, iar relațiile cu colegii devin complicate din cauza vizibilității lor”, iar „cel mai mare pericol este ca reacțiile negative repetate să conducă către un tip de epuizare emoțională, mai ales că ambii sunt la o vârstă în care fragilitatea este super-normală”.

Potrivit specialistului, „un copil expus prea devreme la presiune, ridiculizare și validare externă ajunge, ca adult, să-și construiască relațiile cu teamă, cu neîncredere sau cu nevoia constantă de confirmare”, putând deveni „hipervigilent la critică” sau dependent de validare, în timp ce „imaginea publică (impusă în copilărie) devine o mască greu de dat jos”…https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/piesa-mamacita-a-impartit-romania-in-doua-sunt-2523646.html