Momentele de cotitură mai puţin ştiute în istoria Moldovei. Fuga lui Ştefan cel Mare şi măcelul lui Mihai Viteazul

Dealurile Stânceştiului şi destinul Muşantinilor
Nu departe de municipiul Botoşani, la aproximativ 5 kilometri se află satul Stânceşti. La marginea satului se află o suită de dealuri dar şi două mari valuri de pământ care odinioară apărau cetăţile traco-getice din zonă. De la poalele dealurilor pleacă un drum forestier prin codrii Baisei. Bătrânii satului ştiu că această potecă de sub deal, prin pădure se numeşte ”drumul lui Ştefan cel Mare”. Profesorul şi istoricul local Sergiu Manolache a reuşit să afle ce legătura avea acest drum cu Stânceştiul şi cu dealurile sale. Acum aproximativ 550 de ani, în anul 1497, regele Poloniei, Ioan Albert, intrase cu armată mare în Moldova şi asedia cetatea Sucevei. Poveştile locului spun că Ştefan cel Mare adunase o ceată de călăreţi şi arcaşi din zona Botoşaniului, dar şi cete boiereşti şi se îndrepta către grosul armatei, pregătit să încerce spargerea asediului Sucevei şi încercuirea grosului armatei poloneze. Contingentul lui Ştefan, redus numeric, este însă depistat de nişte cete poloneze plecate după pradă şi aprovizionare prin satele Moldovei. Voievodul este încercuit la poalele dealurilor Stânceştiului. Era deja un om în vârstă, iar uciderea lui ar fi însemnat capitularea Sucevei şi cel mai probabil căderea Moldovei în mâinile polonezilor.
Citeste mai mult: adev.ro/qwd9ec