Mama care și-a pierdut fiica pe patul de spital, mărturii cutremurătoare: “medicul mi-a spus că nu își asumă riscul să o opereze”

DECLARAȚII… Detalii incredibile ies la iveală în cazul tinerei din localitatea Bălteni, decedată la mijlocul acestei luni, din cauza unei ocluzii intestinale. Sfâșiată de durere și cu ochii în lacrimi, mama fetei a vrut să-și prezinte propria versiune, care este foarte diferită de cea a cadrelor medicale. Acuzată că a cerut externarea fiicei sale pe propria răspundere, înrăutățindu-i starea de sănătate, femeia se apără și spune că nu a făcut nimic altceva decât să urmeze sfaturile medicului chirurg care a fost de gardă în acea zi. “Eu nu am mers cu ea la spital ca să am de unde să o externez, m-am dus să fie tratată, să se facă bine. Cadrele medicale de la UPU au avut un comportament ireproșabil, i-au făcut toate investigațiile care puteau fi făcute. Din momentul când am fost transferate pe secția Chirurgie, fata mea a fost total ignorată. A stat cu perfuzia goală zeci de minute, până am găsit, în alt salon, o asistentă, care se juca pe telefon. Am anunțat-o să vină să-i schimbe perfuzia, dar mi-a vorbit foarte urât. Câteva ore mai târziu, la vizită, domnul doctor mi-a spus că nu își asumă riscul să o opereze, pentru că îi este teamă că fata va muri ori în timpul operației, ori după, nu din cauza ocluziei, ci din cauza celorlate probleme de sănătate pe care le are, cele ce țin de handicap. M-a pus să semnez precum că sunt de acord să o externez, zicându-mi că tratamentul pe care îl administrează spitalul îl pot da și eu acasă. Luni după-amiază ne-am externat, marți seara, starea fiicei mele s-a înrăutățit, iar miercuri, când am revenit la spital, medicii nu au mai putut să-i facă nimic.Eu nu am externat-o la cerere, ci la sfatul medicului, care nu a vrut să o opereze” ne-a declarat mama tinerei decedate la Spitalul Județean de Urgență Vaslui. Femeia vrea acum să dea în judecată unitatea sanitară, însă spune că se fac tot felul de presiuni ca acest lucru să nu se întâmple.

Gabriela s-a născut cu handicap grav, era imobilizată la pat și nu putea comunica. În ciuda acestor greutăți, familia a avut tot timpul grijă de ea. Duminică, în data de 9 ianuarie, tânăra în vârstă de 26 de ani, însoțită de mama ei, a ajuns la spital cu dureri abdominale puternice. În urma consultului, medicii au diagnosticat-o cu ocluzie intestinală, apoi au decis să o interneze pe secția Chirurgie. Mama Gabrielei a fost, de asemenea, internată, în calitate de tutore al persoanei cu handicap. Conform protocolului, înainte de a ajunge în salon, cele două au fost testate împotriva COVID-19. Conform conducerii unității sanitare, în urma testării, mama pacientei a ieșit pozitivă la testarea împotriva COVID-19. Iată ce a declarat Ana Rinder, managerul SJU Vaslui cu privire la acest caz: “Pe data de 9 ianuarie, femeia s-a prezentat în unitatea de Primiri Urgențe (UPU) împreună cu mama ei. Acolo a fost diagnosticată cu ocluzie intestinală, apoi internată pe secția Chirurgie. În aceeași zi au fost testate ambele împotriva COVID-19. Mama a ieșit pozitivă, iar pacienta negativă. A doua zi, pe data de 10 ianuarie, mama a refuzat orice intervenție chirurgicală, orice tratament și a cerut, sub semnătură, externarea fiicei ei. Miercuri (n.r. -12 ianuarie), pacienta a fost adusă din nou la spital cu ambulanța, însă, din păcate, de această dată medicii nu au mai putut face nimic pentru a o salva”, ne declara managera SJU Vaslui imediat după decesul tinerei.

“Am externat-o pentru că așa am fost sfătuită de cadrele medicale”

Zilele trecute, Gabriela a fost condusă pe ultimul drum, îmbrăcată în rochie de mireasă și regretată de o întreagă comunitate. Părinții au decis să o țină mai multe zile la morgă pentru a putea ieși din izolare în ziua înmormântării. Dărâmată de durere, mama fetei a contactat redacția ziarului Vremea Nouă pentru a-și spune punctul de vedere cu privire la cele întâmplate, speriată și de faptul că Poliția a întocmit dosar penal în acest caz. Femeia ne-a declarat fata ei n-ar fi murit dacă medicul de gardă din acea zi își asuma responsabilitatea să o opereze. Am contactat ziarul pentru că am văzut și eu ce au declarat cei de la spital și pot să vă spun că nu este adevărat ce s-a spus. Eu nu mi-am externat fata pentru că așa am vrut, ci pentru că așa mi-a recomnadat medicul. Duminică seara, când am adus-o prima dată, am fost testate amândouă și ne-au găsit negative. Nu ne-au dus pe secție, am stat jos, la UPU, până la 4 dimineața. La UPU, cadrele medicale s-au comportat ireproșabil, i-au făcut toate investigațiile posibile. A doua zi, am fost testate din nou, iar eu am fost găsită pozitiv. La ora 4 dimineața am urcat sus, pe secție, împreună cu fetița, unde i s-a administrat o singură perfuzie. La vizită a venit domnul doctor Gonța, împreună cu un alt medic mai în vârstă și alți medici rezidenți. Mi-a spus că nu își asumă riscul să o opereze, pentru că există riscul să moară ori în timpul operației, ori după, și nu din cauza ocluziei intestinale, ci din cauza celorlalte probleme de sănătate pe care le avea. După ce a aflat că eu sunt pozitivă, mi-a cerut să mă internez la Pneumologie, în timp ce fata mea urma să rămână pe Chirurgie. Nu am fost de acord să mă despart de ea, dintr-un singur motiv: cât timp am stat în secția Chirurgie, nimeni nu a venit să se uite la ea. Dacă la UPU, medicii și asistentele și-au făcut treaba, la Chirurgie parcă eram ale nimănui. La ora patru, când i s-a terminat perfuzia fetei, m-am dus să caut o asistentă. Am găsit-o într-un salon, se juca pe telefon. M-a luat la fugă, spunându-mi că știe ea când să vină să o schimbe. Toată nepăsarea asta m-a făcut să refuz internarea la Pneumologie. Atunci mi-a spus domnul doctor dacă nu sunt de acord să o las singură în salon, să fac o cerere prin care solicit externarea ei. <<Tratamentul din spital îl poți administra și acasă. Acum dai iscălitură>>, mi-a spus domnul doctor. El m-a pus să declar, pe propria răspundere, că sunt de acord să-mi iau fata și să plec acasă, cu tratamentul pe care mi-l dau ei. Nici vorbă ca eu să refuz tratamentul. Ei, din spital, nu mi-au dat nimic, doar hârtia cu ce trebuie să cumpăr. Am urcat în mașina unei rude, am oprit în oraș de unde am cumpărat uleiul de parafină și așa ne-am întors acasă. La sfatul cadrelor medicale. Eu nu m-am dus la spital ca să am de unde să o externez, m-am dus să fie tratată, să se facă bine. Am scos-o din spital cu aceeași stare de rău pe care o avea în momentul internării. Marți noaptea i s-a umflat burta, așa că miercuri dimineața am ajuns din nou la spital. Acolo ne-au băgat pe amândouă la izolator, pentru Covid, unde mai era internat un domn profesor. M-au întrebat dacă sunt de acord cu operația, însă eu am refuzat la început, speriată de ce-mi spusese domnul doctor. Abia când m-au întrebat a treia oară, am izbucnit în plâns și mi-am dat acordul. Recunosc că după ce am stat de vorbă cu domnul doctor, am văzut aceasta operație ca pe un mare risc. Am semnat două foi, apoi mi-au luat fata cu tot cu pat, să o vadă un domn doctor. Când mi-au adus-o înapoi, mi-au spus că trebuie pregătită numaidecât pentru operație. În izolator au adus-o două infirmiere care nu i-au mai așezat masca de oxigen pe față. Domnul profesor, care era cu noi în salon, mi-a explicat cum trebuie așezată. Când am dat să-i pun masca, fata a început să se învinețească și a dat ochii peste cap. Au luat-o de acolo, iar peste 5 minute în salon a venit un domn doctor, care mi-a spus să mă așez pe pat. Atunci mi-am dat seama că fata mea a murit. Mi-a vorbit frumos, mi-a spus că eu am avut grijă de ea, dar odată și odată tot trebuia să moară. Mi-au făcut o injecție și m-au dus cu ambulanța la Spitalul 2. Acolo mi-au băgat o pastilă sub limbă, probabil pentru tensiune, apoi m-au adus acasă cu ambulanța”, ne-a declarat mama Gabrielei. În acest caz, polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii de ucidere din culpă.