Primarul municipiului Vaslui asigurã cã, pânã la Ziua Nationalã a României, municipiul Vaslui va avea stemã. Dupã ce în varã, primãria Vaslui a dezbãtut public problema viitoarei steme a municipiului si a propus trei variante, iatã cã varianta finalã a fost decisã de cãtre consilierii locali. Din cele trei variante expuse a fost aleasã prima variantã. Dincolo de forma graficã diferitã, noua variantã de stemã a pãstrat scutul rosu si principala mobilã heraldicã cetatea de argint, asemenea stemei interbelice a localitãtii, publicate în Monitorul Oficial nr. 182 din 8 august 1931; aceasta pentru cã heraldica apreciazã în mod deosebit continuitatea simbolurilor, singura cale de a constitui o traditie în domeniu. Comisia interbelicã de Heraldicã a si instituit recomandarea ca stemele oraselor din Moldova sã foloseascã scuturi având câmpul rosu, pe când în Muntenia sã fie utilizate scuturi de culoare albastrã. Cetatea semnificã Curtea domneascã de la Vaslui, construitã de Stefan cel Mare.
Cercetãrile istorice mai recente au scos la ivealã un document din secolul al XVII-lea, pe care s-a pãstrat, imprimatã în tus negru, pecetea târgului Vasluiului. Acum patru secole, conducerea orasului (soltuzii si pârgarii) îsi întãrea actele pe care le emitea cu un sigiliu pe care erau înfãtisati doi pesti. Acestia marcau probabil, vama de peste care se plãtea la Vaslui si care era, se pare, o importantã sursã de prosperitate a orasului. Valorificând aceastã zestre heraldicã a Vasluiului, s-au inclus cei doi pesti într-un ecuson central, pe câmp albastru (azur), orientati pe aceeasi directie, exprimând consensul si armonia, fãcând astfel trimitere la vechiul sigiliu. Ca orice ecuson heraldic, si acesta trebuie sã fie asezat în inima scutului si sã pãstreze dimensiunea de a noua parte din scutul mare. Astfel, la aceastã proportie, pestii din ecuson vor rãmâne vizibili si la dimensiunile reduse ale unui antet sau sigiliu. Acelasi vechi sigiliu, amintit mai sus, are o inscriptie care aminteste legãtura specialã dintre Stefan cel Mare si Vaslui, acesta fiind numit „orasul lui Stefan Vodã”, de aceea, s-a introdus o coroanã deschisã, voievodalã, care timbreazã scutul mic, împodobind în acelasi timp si turnul cetãtii (curtii domnesti). Pe fundalul scutului stemei, de o parte si de alta a turnului cetãtii de argint se regãsesc douã albine de culoare galben-auriu, care fac trimitere cãtre vechea stemã interbelicã, simbolizând hãrnicia locuitorilor si reflectã o parte din preocupãrile acestora. Culorile utilizate în exprimarea graficã a heraldicii (rosu – câmpul scutului stemei, galben – coroana si albinele si albastru/azur – ecusonul cu pesti), fac trimitere si stabilesc o încadrare directã cu drapelul României, simbol national. Forma si proportiile scutului stemei, precum si coroana muralã care timbreazã scutul, nu pot fi modificate, acestea fiind elemente fixate de Comisia Nationalã de Heraldicã din cadrul Academiei Române, în 1993, dupã modelul celor interbelice (1930); ele trebuie sã fie la fel pentru toate localitãtile din tarã. Vasluiului, fiind atât municipiu, cât si resedintã de judet, îi corespunde o coroanã muralã („de zid”) cu sapte turnulete. Întregul ansamblu este construit astfel încât sã se urmãreascã simetria si armonizarea elementelor constitutive.
