Indemnizația pentru doctorat, tăiată la jumătate. Reacție dură din mediul academic împotriva Guvernului, dar și a tăcerii profesorale

Când un titlu academic devine monedă de schimb și comunitatea profesională tace, atunci e doar o chestiune de timp până când valoarea lui se prăbușește, explică într-un articol de opinie Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași. El critică Guvernul, dar scoate în evidență și comoditatea mediului academic, care a tăcut de multe ori în fața imposturii.

• Reacția din Contributors a cercetătorului vine în contextul în care Guvernul vrea să taie la jumătate, adică la 500 lei brut pe lună, indemnizația pentru titlul de doctor.

Educația și cercetarea nu sunt priorități ale guvernanților români. Aș fi tentat să spun că nu au prea fost niciodată. Unii politicieni, care ne sunt concetățeni, nici măcar nu-și găsesc diploma de bacalaureat pe care pretind că o au, alții și-au plagiat tezele de doctorat, de la prim-miniștri la miniștri ai dreptății, apărării sau ordinii publice, iar un cor de lăudători minimalizează gravitatea furtului.

Paradoxul

Nici societatea noastră nu pare prea interesată de educație. Cu toate acestea, s-a înregistrat un paradox. Țara s-a umplut de doctori în științe în ultimele trei decenii, iar o parte semnificativă dintre aceste titluri au fost obținute formal sau fraudulos.

Intuiesc că mai puțini decât ar fi normal/sănătos și-au făcut tezele „pe bune”, muncind din greu, aducând ceva în plus la cunoaștere, de la inginerie și științele vieții la disciplinele umaniste și sociale. Cel mai adesea îi găsești pe acești oameni în sistemul educațional și în cercetare. Unii și-au făcut lucrările în mod corect, dar din diverse motive nu mai profesează în domeniul pentru care au dovedit că la momentul respectiv erau pregătiți. Alții, în schimb, puzderie, fie au realizat niște doctorate de nivelul unor referate studențești mai dezvoltate, fie și-au plagiat tezele cu nerușinare, cu acordul coordonatorilor și cu închiderea ochilor de către comisiile de evaluare, atestare etc.

În învățământul superior și în cercetare obținerea titlului de doctorat este o necesitate. Nu ai ce căuta acolo dacă nu ai doctoratul (cel puțin de la un anumit nivel încolo). Din păcate, și unii dintre cei care populează universitățile sau institutele și-au obținut doctoratul nemeritat. Unii au fost dovediți ca plagiatori, alții nu aduc niciun plus la cunoaștere. În alte locuri ale societății noastre, în special între politicieni, funcționari, angajați ai structurilor de forță etc., doctoratul a fost văzut fie ca un panaș, fie ca o formă de promovare facilă și ca o modalitate de rotunjire a veniturilor. Pentru că oricine obținea patalamaua primea sporul de doctorat (niște prevederi aparent restrictive erau ușor de fentat)…https://hotnews.ro/indemnizatia-pentru-doctorat-taiata-la-jumatate-reactie-dura-din-mediul-academic-impotriva-guvernului-dar-si-a-tacerii-profesorale-2175623