Începe goana dupã pãmânturile vasluienilor!

În anunt, celor care vor sã vândã, li se promite si plata actelor de vânzare-cumpãrare, cadastrul si chiar facilitarea succesiunii, acolo unde este cazul. Desi exprimarea este la persoana întâi, ca si cum ar fi vorba despre un simplu cumpãrãtor si nu o institutie, anuntul îi apartine, de fapt, unei agentii imobiliare din judetul Iasi, ceea ce nu face decât sã întãreascã ideea cã deja a început goana dupã terenurile arabile din România, odatã cu apropierea termenului la care piata în domeniu se va liberaliza si strãinii vor putea sã cumpere, neconditionat, pãmânt agricol în tara noastrã. Acest lucru se va întâmpla de la începutul anului 2014, si este una dintre conditiile de aderare a României la Uniunea Europeanã. Altfel spus, ca sã fie primitã în UE, România a acceptat, fãrã sã negocieze, ca, în schimb, sã-si poatã vinde teritoriul strãinilor. Trebuie spus cã tara noastrã detine cea mai mare suprafatã de teren arabil (pãmânt care produse hranã) din întreaga Uniune Europeanã si, care este, totodatã, si cel mai ieftin. Prin urmare, un român destept si cu bani cumpãrã acum, la preturi de nimic, pãmântul care asigurã hrana românilor în speranta cã îl va vinde la preturi mari, apropiate de cele care se practicã în alte state europene, diversilor investitori agricoli strãini care se asteaptã cã vor veni sã facã agriculturã în România. Dacã un strãin cumpãrã acum terenuri agricole prin intermediul unui român, el se poate pune la adãpost de o eventualã crestere a preturilor dupã liberalizarea pietei terenurilor agricole. Prin urmare, anuntul de pe fluturasii rãspânditi de agentia imobiliarã din Iasi înseamnã cã, de fapt, aceasta are în spate un client disperat sã cumpere terenuri agricole acum, cât încã sunt ieftine! În Germania, un hectar de teren arabil costã cel putin 8000 de euro, iar în Danemarca ajunge si pânã la 26.000 euro! Mentionãm cã reprezentantii agentiei imobiliare din Iasi s-au arãtat foarte interesati de modul în care le-am descris terenul de vânzare, dar, cum era de asteptat, nu au vrut sã ofere detalii despre clientul lor, zicând: „Vreti sã vindeti sau nu?”.