Iatã motivele pentru care mama criminalã de la Moara Domneascã a fost iertatã pe jumãtate: avea intelectul unui copil de 9-12 ani

EXPLICATII…A venit si motivarea în cazul mamei criminale de la Moara Domneascã, Laura Mogos, care si-a ucis bebelusul de 8 luni, în care judecãtorii explicã de ce acesteia i s-a modificat încadrarea faptelor sale, de la omor, la lovituri cauzatoare de moarte. Aceasta risca sã fie condamnatã la 25 de ani de închisoare, iar acum, prin schimbarea încadrãrii, riscã doar o pedeasã de maxim 12 ani de închisoare. Judecãtorii au concluzionat cã în cazul tinerei din Moara Domneascã acuzatã cã si-a ucis bebelusul de numai 8 luni, fapta nu a fost sãvârsitã cu intentie directã sau indirectã, ci a pornit de la un acces de agresivitate spontanã datoratã discutiei avute de tânãrã cu un inspector din cadrul DGASPC Vaslui. Mai mult, conform motivãrii instantei, Laura Mogos are si o capaciate psihicã scãzutã. Expertiza la care a fost supusã a arãtat cã tânãra mamã are intelectul unui copil de 9-12 ani, cu un IQ cuprins între 50-70. Cu toate acestea, expertiza medico-legalã a scos în evidentã faptul cã moartea bebelusului a fost una violentã si s-a datorat suprimãrii functiilor vitale ca urmare a unui traumatism craniocerebral cu fracturã multieschiloasã de boltã si bazã de craniu, expulzie partialã de substantã cerebralã, hematim subdural cu infiltare sanguinã.

Iatã cum motiveazã judecãtorii schimbarea încadrãrii juridice. „Inculpata a solicitat schimbarea încadrãrii juridice a faptei, din violentã în familie raportatã la omor calificat, în violentã în familie raportatã la loviri si vãtãmãri cauzatoare de moarte. Pentru a fi tipicã, infractiunea de omor calificat presupune sãvârsirea faptei cu o formã de intentie, fie aceasta directã sau indirectã. În cazul de fatã, însã, nu se poate vorbi despre intentie (nici chiar indirectã) în producerea rezultatului, în conditiile în care inculpata nu doar cã nu si-a dorit producerea acestuia, ci nici nu l-a prevãzut (din cauza capacitãtii sale psihice scãzute). Fapta de lovire a fost sãvârsitã cu intentie indirectã (în acel acces de agresivitate spontanã), rezultatul produs, respectiv moartea victimei a survenit ca efect al culpei, fãrã ca inculpata sã îsi doreascã, sã accepte sau mãcar sã prevadã realist consecintele faptelor sale, respectiv suprimarea vietii persoanei vãtãmate. Asadar, forma de vinovãtie incidentã în prezenta cauzã este intentia depãsitã. În structura intentiei depãsite se reunesc intentia directã sau indirectã, în raport cu rezultatul corespunzãtor lui primul delictul (activitatea infractionalã propusã sau acceptatã) si culpa (cu sau fãrã prevedere), în raport cu rezultatul final, mai grav – secundul delictul – faptã pe care inculpata nu si-a propus-o, dar care se suprapune si este declansatã de prima. Doctrina de specialitate retine cã în cazul infractiunilor cu intentie, organele judiciare au obligatia de a verifica si stabili nu numai intentia pentru actiunea initialã, ci si culpa sub forma lipsei de prevedere cu privire la producerea rezultatului mai grav. Totodatã, pentru a face aceastã verificare, se cade sã se analizeze raporturile anterioare dintre victimã si infractor, comportarea fatã de victimã dupã actiune si înainte de decesul acesteia si orice alte împrejurãri concomitente sau preexistente. Aspecte concrete care conduc la concluzia cã rezultatul mai grav se datoreazã culpei fãrã prevedere”.

Laura Mogos are o capacitate psihicã scãzutã, dar a si fost abuzatã de cãtre sot

În rechizitoriu se mai aratã cã, pe lângã capacitatea psihicã scãzutã a inculpatei, o altã cauzã care a contribuit la adâncirea sindromul sãu depresiv post-partum (lãuzia) a fost si abuzul domestic al sotului exercitat prin violente fizice si psihice. „Din concluziile raportului de expertizã medico-legalã psihiatricã, rezultã cã inculpata a avut capacitate psihicã scãzutã de apreciere criticã a continutului si consecintelor faptei. Acesteia i-a lipsit factorul intelectiv în raport cu rezultatul mai grav. Totodatã, atât din sustinerile inculpatei, care a afirmat insistent cã nu a dorit moartea victimei si cã aceasta ar fi survenit ca un accident, cât si din probatoriul administrat, rezultã cã inculpata a fost o mamã bunã si grijulie si cã nu a arãtat niciodatã un semn cã ar fi reprezentat un pericol pentru copiii sãi. Din contra, aceasta a îngrijit copiii cum a putut mai bine în contextul nefericit al unui abuz domestic exercitat prin violente fizice si psihice din partea sotului sãu, iar binele acestora a reprezentat, asa cum este si firesc, o prioritate. Ba mai mult, situatia domesticã adâncea sindromul sãu depresiv post-partum cu care a fost diagnosticatã, dar în legãturã cu care primea în toatã acea perioadã un tratament medicamentos inadecvat. O chestiune care trebuie subliniatã este aceea cã, desi inculpata îsi exprimã în mod sincer pãrerea de rãu cu privire la cele întâmplate, aceasta în continuare nu poate (obiectiv vorbind) sã aprecieze critic în mod complet consecintele reale ale faptei, în conditiile în care capacitatea sa psihicã este departe de cea a unei persoane normale, medii”.

Tânãra mamã, intelect de copil de 9-12 ani

EXPLICATIA MOMENTULUI DE RÃTÃCIRE…În cadrul expertizei medico-legale psihiatrice, s-a calculat inclusiv coeficientul de inteligentã al inculpatei si a rezultat un IQ de 69. În cazul de fatã, aplicându-se principiul in dubio pro reo, dacã ar fi sã ne raportãm la un IQ 64, ar sugera o încadrare a inculpatei în categoria întârzierii mintale usoare (IQ 50-70). Astfel, cum retine doctrina medicalã, vârstã mintalã a unui adult din aceastã categorie, din punct de vedere cognitiv, echivaleazã cu cea a unui copil de 9-12 ani. Însãsi comisia de expertizã medico legalã psihiatricã opineazã cã inculpata avea o „capacitate psihicã scãzutã la momentul comiterii faptei si în raport cu aceasta, prin impulsivitate patologicã, pe fondul tulburãrii depresive cu debut post-partum si evolutie progredientã, concretizatã în raptus agresiv (care s-a manifestat nu numai în raport de persoana vãtãmatã, dar si de obiecte vestimentare si telefonul mobil), pe fondul unui intelect subdezvoltat si a unei vieti nefericite, cu reprosuri abuzuri fizice asupra sa si cu posibilitãti reduse din punct de vedere psiho-social.” În acea crizã, inculpata nu a dorit moartea victimei si nici nu a putut avea reprezentarea consecintelor actelor sale, raportându-ne la vârstã sa mentalã de 9-12 ani si la capacitatea psihicã scãzutã, în contextul medical, familial si social descris anterior.