IARNÃ GREA De sãptãmâni bune, toatã România este cuprinsã de asa-numita “isterie a iernii”. Dupã ce s-a întetit putin vântul, au început ninsorile si a scãzut temperatura, nu a fost autoritate care sã nu iasã la rampã cu planuri de actiune, utilaje si comandamente, de parcã în tarã ar da rãzboiul si nu am avea parte doar de iarnã. Cu toate astea, cliseicul “iad alb” nu ne-a ocolit: drumuri blocate, sate izolate, zeci de gospodãrii rãmase fãrã energie electricã, sute de copii care n-au ajuns la scoli, degerati si toate celelalte neplãceri ale sezonului. Se pare cã multi au uitat cã iarna nu-i ca vara si s-au bucurat de primele luni blânde ale iernii dar, cum o datã la câtiva ani avem de-a face cu un ger serios si de câteva zile de ninsoare strasnicã, panica ne acapareazã. Unde mai pui cã mai ai parte si de predictii apocaliptice din partea unei voci oficiale care anuntã o iarnã asemeni celei din ’54 care nu a fãcut altceva decât sã goleascã supermarketurile, sã disparã si pâinea, mãlaiul, apa, dar si ananasul si avocado. Pentru cei mai în vârstã, 20 de grade arãtate cu minus de termometre si ninsoarea care a acoperit Vasluiul zilele astea sunt firesti, manifestãri ale unei ierni blânde, sunt oameni care s-au descurcat si cu ierni mai grele. Vasile Bodescu avea 24 de ani în februarie ’54, în mult temuta iarnã. Mãrturiseste cã nici acum, la 82 de ani, nu are probleme cu putinele grade de afarã si povesteste cã si la Vaslui a ajuns în ’53-’54 viscolul cel mare.
“Vã spun pe cuvânt cã nu se comparã cu ce-am avut noi anul acesta”
“ Grea a fost iarna lui ’53-’54, vã spun pe cuvânt cã nu se comparã cu ce-am avut noi anul acesta. Îmi aduc aminte cã veneam prin februarie de la Iasi, acolo m-a prins jalea, eram cu trenul, am mers noi cum am mers, la Bãlteni s-a împotmolit trenul, am stat ore întregi, zãpada era aproape cât trenul, nu vedeai nimic în jurul tãu, dar pânã la urmã au venit si ne-au scos de acolo, n-am stat sã înghetãm la -30 de grade, trei zile cum s-a întâmplat cu trenul ãla la Fãurei. Lumea trebuie sã nu uite cã februarie e luna lui Gerar, asa-i menirea iernii si trebuie sã se poarte ca atare. E pãcat cã se întâmplã si tragedii pe vreme din asta, dar multe nu sunt din vina iernii ci a oamenilor. Asa trebuie sã fie iarna – ger, viscol, ninsoare -, n-avem ce sã-i facem. Bine cã nu mai sãpãm tunele prin zãpadã si cã zãpada nu a urcat încã pânã la streasina casei!”, povesteste Vasile Bodescu.
“Sã mai punã toatã lumea mâna pe câte o lopatã!”
“Asta nu este iarnã grea, asa ar trebui sã fie iarna. S-au vãzut ierni mai grele, eu cred cã se exagereazã, dar ce sã faci dacã si cu asta Guvernul a bãgat oamenii în boale!? E normal sã se blocheze drumuri, sã mai rãmânã înzãpezitã câte o masinã, dar asta e, cu totii stim ce înseamnã iarnã. Ia sã mai lãsãm vãicãreala la o parte si sã mai punã toatã lumea mâna pe câte o lopatã! Au mai fost nãmeti, geruri, dar niciodatã asemenea spaimã. Lumea nu avea gaz, nu aveau centrale si atunci se închideau scolile, lumea nu se putea deplasa, dar nu era asa o tragedie. Acum, de bine de rãu, se poate circula si la noi chiar a fost bine, s-a fãcut fatã zãpezii”, a declarat Janeta B, 54 ani.
“Iarna se simte altfel la oras“
“ Ne-a nenorocit iarna zilele trecute, frig, prea multã zãpada. E adevãrat cã au mai fost ierni grele, poate mai grele ca cea de anul acesta, dar sã stiti cã la oras iarna se simte altfel. Noi, la tarã, cu lemnele prin curti, cu animalele de care trebuie sã ai grijã sã nu înghete, ne descurcãm mai greu, la oras cu gaz, cu centrale , cu trotuarele curate e altã treabã. Nu zic, si la noi a fãcut primãria drumurile prin comunã, dar oricum e altã treabã, mai ales la vârsta mea iarna se simte mai grea”, a declarat Vasile B, 77 ani, din comuna Delesti.
