George Stoian criticã dur „redimensionarea” Festivalului Umorului „Constantin Tãnase”: „L-ati distrus, l-ati terminat!”

REACTIE… Decizia Consiliul Judetean Vaslui de a reorganiza Festivalul Umorului „Constantin Tãnase„ si de a elimina douã dintre sectiunile sale traditionale a stârnit reactii puternice în mediul cultural. Printre cei care contestã mãsura se aflã si George Stoian, unul dintre initiatorii evenimentului, care acuzã conducerea Consiliului Judetean cã „mutileazã„ un simbol cultural al Vasluiului. „Asteptãm de la dumneavoastrã, domnule presedinte, sã fiti un creator, nu un demolator, cã de aceea vã aflati în aceastã importantã functie. Asteptãm sã vã clãditi ambitia de a intra în istoria judetului ca om „care a fãcut”, nu „care a desfãcut„. (…) Si ce înseamnã „componenta teatralã„ pe care ati impus-o? Înseamnã altceva decât o simplã mini-stagiune teatralã? Pãi, gata, astfel ati iesit din rama Festivalului! L-ati distrus, l-ati terminat!”, i-a transmis presedintelui Consiliului Judetean Vaslui, George Stoian, unul dintre initiatorii Festivalului de Umor. În 1970, când s-au pus bazele acestui eveniment, el lucra la Comitetul Judetean de Culturã. A prezentat primele editii ale festivalului, iar ani mai târziu a publicat în cartea „Pestele care cântã” povestea Festivalului de Umor „Constantin Tãnase”.

Într-un punct de vedere transmis ziarului Vremea Nouã, George Stoian spune cã a aflat „cu stupefactie” despre disparitia Salonului de caricaturã si a concursului de literaturã satirico-umoristicã si considerã cã, prin aceste modificãri, festivalul îsi pierde identitatea. „De la 300 de kilometri depãrtare de Vaslui, am citit în ziarul „Vremea nouã” de luni, 11 mai, un text absolut incredibil. Scria acolo, desigur negru pe alb, cã „Festivalul umorului suferã modificãri: dispar Salonul de caricaturã si concursul de literaturã satirico-umoristicã. „Adicã, dispare Festivalul!”, mi-am zis eu. Cum adicã, cum vine asta? Si am citit mai apoi cã asta vine de la un domn pe nume Ciprian Trifan, presedinte al Consiliului Judetean Vaslui. Care a precizat cã „decizia nu are la bazã motive financiare, ci reprezintã o regândire a conceptului de la baza evenimentului „. O regândire a dumnealui, desigur! Ei, haideti sã vã spun. Mai în josul articolului, adicã în zona în care cinstitul ziar le dã cuvântul si cititorilor ca sã-si spunã pãrerea despre ce au citit mai sus, un „Anonim” revoltat zice cã „se rãsucesc în morminte cei care au clãdit aceastã emblemã a Vasluiului”. Dar, uite cã, din fericire, mai e unul care încã nu se rãsuceste în mormânt: sunt George Stoian, încã viu si chiar clãditor al acestei embleme a Vasluiului. Sã rememorãm. Într-o searã din toamna anului 1969, în locuinta mea de pe strada Donici, eu, care în vremea aceea eram instructor cultural, împreunã cu un domn, Didilescu, ce era vicepresedinte al Comitetului Judetean de Culturã, am inventat acest Festival si, vã dau cuvântul meu de onoare, cã nu ne-am gânditi atunci decât la binele acestui oras, la afirmarea lui, la binele cultural al locuitorilor sãi si, dacã vreti, la binele artei românesti fiindcã la timpul respectiv asa ceva încã nu se mai fãcuse în tãrisoara asta a noastrã. Dar uite cã nu ne-am gândit si la ce era mai rãu, anume cã dupã 56 de ani de succese si de uriase succese ale Festivalului o sã aparã un domn Trifan care o sã decreteze: AJUNGE!”, afirmã George Stoian.

„Ce facem? Distrugem dintr-un condei ce spiritualitatea româneascã a ivit?”

George Stoian îl criticã direct pe presedintele Consiliului Judetean Vaslui, Ciprian Trifan: „Domnule presedinte, nu vã cunosc, dar vã stimez fiindcã sunteti presedinte si trebuie sã vã spun cã, în peste 50 de ani Festivalul acesta a adus aici absolut toatã floarea cea vestitã a literaturii si artei românesti: cei mai mari scriitori din România, cei mai sclipitori actori ai scenei românesti, cele mai importante spectacole de teatru din câte au nãscut scenele noastre, cele mai minunate filme de comedie, creatorii cei mai proeminenti, mii si mii de artisti neprofesionisti din toatã tara, oameni care, trecând mai întâi pe aici, au devenit cei mai mari actori ai artei comediei din România. Festivalul acesta a atras sute si sute de mii de spectatori vasluieni, oameni de-ai nostri, poporul vasluian, care vizionau încântati spectacole si la douã noaptea; acest Festival (observati cã nu-l pot pomeni decât cu literã mare) a inspirat o capodoperã a cinematografiei românesti, „Actorul si sãlbaticii”, cu marele Toma Caragiu în rolul vasluianului Constantin Tãnase. Festivalul acesta, unicat în tarã la ora aparitiei sale în anul 1970, a nãscut ulterior zeci si zeci de alte festivaluri de umor, în diverse formule, în orase si orãsele din spatiul românesc si, domnule presedinte, îmi vine sã nu glumesc atunci când afirm cã ceea ce s-a nãscut cândva pe strada Donici din Vaslui a ajuns sã fie o emblemã româneascã. Si acum ce facem? Distrugem dintr-un condei ce spiritualitatea româneascã a ivit?”, transmite George Stoian.

„Dumneavoastrã spuneti cã „redimensionati„ Festivalul. Cum? Scurtându-l ca în Patul lui Procust?”

PROPUNERE…Acesta îi reproseazã presedintelui CJ faptul cã reduce amploarea festivalului în loc sã îl dezvolte. George Stoian face si o propunere: extinderea evenimentului prin introducerea unor noi sectiuni dedicate filmului umoristic, stand-up-ului, umorului pentru copii, pantomimei sau artei naive: „Stimate domn, mã adresez tot Dumneavoastrã, chiar dacã pot crede cã ati produs acest rãu cultural dupã ce o viperã v-a strecurat în ureche veninul unui sfat mizerabil. Dumneavoastrã spuneti cã „redimensionati” Festivalul. Cum? Scurtându-l ca în Patul lui Procust? Dar, fiindcã meritã, de ce nu-l „redimensionati” prin adãugare? Sã adãugati, de pildã, sectiuni precum filme umoristice, umor în rostire modernã cum ar fi îndrãgitul stand-up, o sectiune dedicatã copiilor, o alta umorului artei plastice naive, o sectiune de dans si pantomimã de umor si câte altele…Asta ca sã rãmânem ce am fost: fanionul umorului românesc, pãrintele onorabil si autoritar al tuturor festivalurilor de gen din România, detinãtorul unic al celei mai mari și mai valoroase biblioteci de carte umoristicã din tarã si tezaurul urias al colectiei de caricaturi din creatia româneascã si universalã. Asteptãm de la dumneavoastrã, domnule presedinte, sã fiti un creator, nu un demolator, cã de aceea vã aflati în aceastã importantã functie. Asteptãm sã vã clãditi ambitia de a intra în istoria judetului ca om „care a fãcut”, nu „care a desfãcut”. Ziceti cã doriti sã creati „o fortã motrice în mai multe generatii, o emulatie a oamenilor care participã la Festival”. Si cum creati emulatia asta? Prin reducerea la trei zile a manifestãrilor, acestea fiind decupate din cele zece câte erau? (ca sã nu mai spunem cã, odatã, în alti ani, erau chiar si 30 de zile!). Si ce înseamnã „componenta teatralã” pe care ati impus-o? Înseamnã altceva decât o simplã mini-stagiune teatralã? Pãi, gata, astfel ati iesit din rama Festivalului! L-ati distrus, l-ati terminat!”, spune George Stoian.

„Eu nu-mi permit sã zic chiar asa, dar pot mãcar sã vã sfãtuiesc sã vã mai gânditi?”

ULTIMATUM…În încheiere, acesta îl sfãtuieste pe presedintele CJ, Ciprian Trifan, sã se mai gândeascã în privinta eliminãrii celor douã sectiuni ale festivalului, eventual sã se consulte si cu vasluienii: „Mã întorc si zic, eu, de la 300 de kilometri: ati întrebat printr-o consultare popularã dacã lumea vasluianã este de acord cu aceastã mutilare? Dar constiinta dumneavoastrã a fost suficient de insistent consultatã? Consilierii judeteni, neconstrânsi de autoritatea functiei dvs., au fost de acord? În aceeasi onoratã publicatie, „Vremea nouã” (la care si eu am fost redactor timp de 8 ani) un cititor spune cã „ati distrus un brend al Vasluiului”, iar un altul rosteste mânios: „Rusine celor care mutileazã un eveniment de peste 50 de ani vechime!”. Vedeti ce zice lumea ? Eu nu-mi permit sã zic chiar asa, dar pot mãcar sã vã sfãtuiesc sã vã mai gânditi?”, i-a transmis George Stoian presedintelui CJ, Ciprian Trifan.