În administratia publicã existã functii care vin cu atributii clare, obiective, responsabilitãti si, uneori, chiar cu rezultate si existã functii care par sã fi fost inventate pentru ca anumite persoane sã nu rãmânã fãrã birou. Asa se explicã, poate, si fascinanta carierã a administratorului public al judetului Vaslui, Mircea Gologan. Pe hârtie, functia sunã impresionant. Administratorul public coordoneazã, gestioneazã, urmãreste, eficientizeazã, supervizeazã. E un fel de dirijor al administratiei judetene, omul care trebuie sã se asigure cã orchestra cântã la timp si nu fiecare instrument în altã tonalitate. În realitate, dacã îi asculti pe unii dintre angajatii Consiliului Judetean, orchestra poate sta linistitã. Nu pare sã aibã cine sã-i deranjeze. Potrivit acestora, Gologan nu ar avea o activitate administrativã foarte vizibilã. Mai degrabã penduleazã între propriul birou si cel al presedintelui Consiliului Judetean, cu câte o oprire pe Facebook, acolo unde se pare cã administratia vasluianã îsi pãstreazã legãtura cu realitatea. Dar existã o explicatie pentru aceastã aparentã lipsã de activitate. Gologan nu trebuie neapãrat sã facã lucruri.Trebuie sã stie ce fac ceilalti, iar aceastã responsabilitate este luatã foarte în serios. Practic, o combinatie subtilã între administrator public, radar institutional si corespondent special pentru bârfa administrativã. Iar Gologan este foarte pregãtit în acest domeniu pentru cã în administratia româneascã existã o traditie frumoasã: oamenii de partid nu trebuie lãsati niciodatã fãrã perspectivã profesionalã. Dacã se schimbã functia, se gãseste o alta. Dacã dispare postul, apare un birou. Dacã nu mai existã atributii, se poate crea o functie în care atributiile sã fie delegate cândva, eventual. Important este ca omul sã rãmânã în sistem. În plus, nu e important sã ai o fisã a postului foarte clarã. Important este sã ai un post!
