Familia șoferului din accidentul mortal de la Muntenii de Sus reacționează: „A fost obligat să urce la volan, altfel își pierdea locul de muncă”

RĂSPUNS… În urma accidentului mortal produs luni la Muntenii de Sus, rămâne nu doar durerea familiilor celor implicați, ci și o întrebare la care instituțiile statului au obligația să răspundă: cât din tragedie poate fi pus exclusiv pe umerii șoferului și cât ține de un sistem în care frica de pierderea locului de muncă îi poate împinge pe oameni să accepte lucruri pe care, în alte condiții, nu le-ar face? Și spunem asta pentru că ieri, familia bărbatului de 31 de ani din Bârlad, aflat la volanul camionului implicat în accident, a sunat la redacția Vremea Nouă nu pentru a încerca să-i justifice fapta, ci pentru a afirma cât se poate de răspicat că acesta știa că nu mai avea dreptul de a conduce, după ce permisul îi fusese reținut de polițiști. Știa, așadar, că urcarea la volan însemna încălcarea legii și că o asemenea decizie putea avea consecințe grave. Dar familia vorbește și despre ceea ce, susține ea, s-a întâmplat înainte ca bărbatul să ajungă în cabina camionului. Potrivit rudelor, tânărul era angajat ca excavatorist la societatea Frenauto Universal SRL, însă ar fi fost constrâns de patronul Fănică Buceag să conducă camionul. Refuzul, spun membrii familiei, ar fi însemnat riscul de a-și pierde locul de muncă. Iar pentru un om care are acasă patru copii și este singurul membru al familiei care aduce bani, amenințarea pierderii serviciului este una cât se poate de gravă.

Explicația celor care au sunat la redacție nu șterge în niciun fel responsabilitatea celui care a condus camionul fără permis. Un om care știe că nu mai are dreptul să șofeze are obligația de a respecta legea, indiferent de presiunile pe care le-ar invoca ulterior. Iar consecințele unei asemenea decizii pot fi ireparabile, după cum s-a văzut, din păcate, la Muntenii de Sus. În același timp, acuzațiile formulate de familie trebuie verificate de instituțiile statului, în speță ITM, pentru că aici putem vorbi inclusiv de o formă de abuz practicată de patron asupra angajaților.

Element care susține varianta familiei

În momentul producerii accidentului, patronul societății Frenauto Universal SRL se afla pe șantierul de la Muntenii de Sus și supraveghea lucrările. Deci nu se poate spune că era străin de cine conducea acel camion. „Patronul știa foarte bine că nu îl angajase ca șofer, ci ca excavatorist. Însă l-a folosit și ca mecanic și la multe alte treburi, pentru că așa e la noi în județ. Lipsa locurilor de muncă te face să accepți multe, mai ales când ai patru copii acasă. Suntem conștienți că el (n.r. șoferul) este principalul vinovat, nu trebuia să urce la volanul camionului, însă nu a avut încotro pentru că altfel își pierdea locul de muncă. Ne pregătim acum pentru toate variantele, inclusiv să fie condamnat cu executare, însă lumea trebuie să știe tot adevărul”, a declarat una dintre rudele șoferului care a provocat accidentul mortal. Dacă bărbatul din Bârlad era într-adevăr angajat ca excavatorist, iar conducerea societății cunoștea acest lucru, cine i-a permis să urce la volanul camionului? Cine i-a cerut să facă o muncă pentru care, susține familia, nu fusese angajat? Și, mai ales, ce s-a întâmplat în minutele și orele de dinaintea tragediei?

Inspectoratul Teritorial de Muncă trebuie să intre pe fir

TREZIREA DIN AMORȚIRE… Sunt întrebări la care nici familia victimei, nici rudele șoferului și nici opinia publică nu pot răspunde. Sunt întrebări pentru anchetatori și, în ceea ce privește relația de muncă și eventualele încălcări ale legislației muncii, pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui. ITM trebuie să stabilească dacă afirmațiile familiei sunt adevărate, dacă bărbatul era încadrat pe postul menționat de rude, dacă a fost pus să îndeplinească alte atribuții și, în cazul în care presiunile invocate au existat, în ce condiții s-au produs acestea. Răspunsurile trebuie căutate cât mai repede pentru că tragedia de la Muntenii de Sus arată, dincolo de responsabilitatea individuală, și o problemă mult mai largă. Într-un județ în care găsirea unui loc de muncă bine plătit poate fi dificilă, teama de șomaj îi poate face pe unii angajați vulnerabili în fața abuzurilor angajatorilor. Pentru un om care trebuie să-și întrețină patru copii, dintre care cel mai mic are doar două luni, un „nu” spus angajatorului poate părea un lux pe care nu și-l permite. Însă un loc de muncă nu trebuie să vină la pachet cu obligația de a încălca legea sau de a-ți pune viața și viețile altora în pericol. De aceea, cazul nu ar trebui să se încheie odată cu stabilirea vinovăției celui aflat la volan. Dacă acuzațiile familiei se confirmă, trebuie aflat cine a creat condițiile care au făcut posibil ca un om fără permis să ajungă să conducă un camion pe drumurile publice.