Episcopul Husilor sare în apãrarea Vasluiului, considerat “un judet dubios” de o “parizianã” de-a noastrã!

“Preasfintite, as vrea sã vã adresez o întrebare mai personalã, dacã-mi permiteti: Preasfintia Voastrã ati preluat o Eparhie, dupã un scandal destul de urât, cea a Husilor. Ati ajuns Episcop acolo, într-un judet care, la ora actualã (nu stiu cât este adevãrat), a devenit un pic asa, tinta glumelor, într-un cuvânt spus, dubios. Vasluiul nu este tocmai bine vãzut. Este o cruce grea pe care v-ati asumat-o?”, a întrebat românca de la Paris. Episcopul Ignatie, în replicã, nu doar cã nu s-a dezis de vasluieni, dar a mãrturisit în favoarea lor.
“La Vaslui, asupra cãruia planeazã atâtea mituri, sã stiti cã nu e chiar asa. Vã spun ca stau acolo de un an si jumãtate. Si acum iertati-mã, cã nu e frumos sã spun în Bisericã, dar dacã tot ati pus o întrebare personalã, tot asa o si spun: la un moment dat, când s-a vorbit de violul acela de la Vãleni, sã stiti cã (si sã mã ierte Domnul cã spun lucrul ãsta), un caz asemãnãtor se petrecea si la Giurgiu, dar nu scria nimeni despre el. Cam asta este ideea. Adicã, nu-i vãd pe unii din Vaslui mai depravati decât în alte judete. Si nu vã spun asta pentru cã sunt Episcop, pentru cã trebuie sã dau bine, sã pozez si sã caut capital de imagine. Nu. Asta este realitatea. Sunt oameni minunati. Si vã mai spun altceva. La Vaslui încã mai avem credinciosii din România aceea profundã. V-o spun eu! Un exemplu vã dau. Am fost la o sfintire de Bisericã, undeva într-un sat din Bârlad. Ploua, stiti cum? E o metaforã când spun “cu gãleata”. Mai mult decât cu gãleata. Nu stiu dacã vã puteti închipui. Si toatã slujba de sfintire, care dureazã, dar si Liturghia, a plouat cu covata, dacã pot spune asa. Unul nu s-a miscat! Si eu le-am spus sã intre în Bisericã, dar niciunul nu s-a miscat! Toti au stat pe loc, acolo, pânã a venit momentul de s-au împãrtãsit, au intrat în Altar, s-au închinat si s-au dus la casele lor. Sunt minunati! Sunt extraordinari! Deci am gãsit acolo români, credinciosi de-ai nostri, ortodocsi, care-si trãiesc foarte genuin credinta”, a povestit Episcopul Ignatie, ieri, în fata credinciosilor din Diaspora parizianã.
“Biserica m-a chemat, iar la noi, în Bisericã, te duci unde esti chemat”
“Sincer sã vã spun, pentru mine nu este “Cruce”, în sensul pe care îl folositi dumneavoastrã. Cea mai mare Cruce este alta, dacã vreti sã v-o spun si eu, tot într-o manierã foarte personalã. Eu n-am avut de gând sã mã întorc în tarã. Mi-a fost foarte greu sã mã întorc în tarã. Mi-a plãcut mult de tot Diaspora. I-am iubit si îi iubesc pe românii de aici, din Diaspora. Nu mã întelegeti, stiu foarte bine, cãci toti care sunteti aici, cu totii ati vrea sã vã întoarceti acasã. Eu am fost aici si nu m-am gândit sã mã întorc. Nu cã nu îmi iubesc tara. Tara noastrã e minunatã! O iubesc! Nu se pune problema în termenii acestia, dar am zis, undeva, în mintea mea, cã asa pot sã fiu de folos, sã slujesc frumos Biserica. Prin urmare, Crucea pentru mine a fost cã a trebuit sã rãspund chemãrii Bisericii. Biserica m-a chemat, iar la noi, în Bisericã, nu merge asa, cã tu cauti mofturi si te duci unde îti convine, unde crezi tu, dupã mintea ta, cã ar trebui sã slujesti. Te duci unde esti chemat!”, a explicat Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor. Trebuie spus cã în aceste zile, P.S. Ignatie a sustinut atât la Cluj, cât si în Franta, la Paris, precum si în Italia, la Roma, o serie de conferinte succesive, pe teme precum “Dumnezeu si sinceritatea credintei” (la Cluj), “În ce mod ne trezeste Hristos la realitate?” (Roma, Italia) si “Rugãciunea – tensiunea omului înspre Dumnezeu” (Paris, Franta).