Enigma Otiliei de la Berezeni: cum a fost interpretată moartea tinerei de 19 ani din Berezeni

ACTRIȚA, ATACUL CEREBRAL, VACCINUL ȘI DROGURILE

REACȚII… Moartea tinerei de 19 ani din Berezeni, Otilia Podoleanu, în circumstanțe care, deși lămurite cumva oficial printr-un anunț sec „hemoragie cerebrală”, încă nu poate fi acceptată pur și simplu de cei care au auzit de tragedia fefei cu suflet de artist. „Oamenii nu pot muri așa, deodată, trebuie să fie o altă cauză”, au început să spună bănuitorii care, se pare, nu cred în loviturile crunte de destin, nici măcar atunci când ele se petrec atât de aproape de scepticii de serviciu. Au fost voci care au spus că Otilia suferea de o afecțiune congenitală nedescoperită la timp, alții că vaccinul din pandemie ar fi fost de vină, iar unii, mai cinici, au afirmat că drogurile ar fi fost cauza hemoragiei cerebrale. Clevetirile însă nu și-au atins scopul, ci doar au reușit să îi motiveze foarte mult pe cei care au cunoscut-o cu adevărat pe fată și care i-au fost alături. O mulțime de oameni, prieteni, colegi, cadre didactice au ieșit public și au spus cine era Otilia, de fapt. Au povestit faptul că era o persoană cu o putere de a învăța deosebită, era premiantă și avea inima care vibra poetic. Spera să devină o actriță care să poată oferi lumii pasiunea sa pentru scenă, pentru dramaturgie. „Nu, nu se droga și, din câte știu, nici vaccinată nu a fost. Nu e normal, e dureros să vorbiți așa”, a fost mesajul spus direct și fără ocolișuri de Alberta, una dintre actrițele care au jucat alături de Otilia Podoleanu în trupa de amatori care a însuflețit piesa „Urzeala lui Prospero”.

Probabil că multă vreme de aici înainte va rămâne o enigmă ceea ce s-a întâmplat cu Otilia, tânăra care s-a stins brusc în camera sa din Târgu Mureș, unde locuia pe timpul facultății. Pentru cei dragi, însă, adevărul crud e unul singur: fata frumoasă, mereu distinsă pentru rezultatele sale școlare și pentru talentul său artistic, nu mai este în viață. Hemoragia cerebrală este cauza morții și această afecțiune este fulgerătoare și ireversibilă de multe ori, dacă pentru pacient nu este chemată la timp o echipă medicală de prim-ajutor. Medicii explică foarte clar ce este cu această problemă medicală foarte gravă: „Da, o persoană cu hemoragie cerebrală poate fi salvată, dar depinde foarte mult de câteva lucruri esențiale: cât de repede ajunge persoana la spital, depinde de locul unde este hemoragia și cât de mare este. Hemoragia cerebrală este un tip de „accident vascular cerebral hemoragic”, adică, pe înțelesul oricui, un vas de sânge din creier se rupe și sângele se acumulează în țesutul cerebral. Factorii care influențează șansele de supraviețuire pot fi: timpul până la tratament, ideal ar fi ca persoana să ajungă la spital în prima oră de la producerea hemoragiei. Unele zone ale creierului sunt mai sensibile decât altele”, a explicat unul dintre medicii neurologi cunoscut din Vaslui.

Prietenii Otiliei, către clevetitori: „Am auzit fel și fel de motive legate de motivul morții… Nu mi se pare normal să te apuci să spui că «drogurile sunt cauza». Din iubire, din respect și din prietenie, nu mai vorbiți aiurea!”

Otilia Podoleanu a fost una dintre actrițele trupei de amatori conduse de regizorul Claudiu Romila, care a jucat piesa „Urzeala lui Prospero”. Alberta, și ea actriță în aceeași trupă de amatori, a sărit în apărarea memoriei Otiliei, când unii, mai sceptici, au bănuit în comentarii publice ba că vaccinul din pandemie ar fi de vină, ba au insinuat într-un mod fără empatie că de vină ar fi… consumul de droguri. „O intrigă și-o zarvă-i țara toată! Flori, nu război!…” Așa intra în scenă Otilia, jucând rolul Ofeliei în piesa „Urzeala lui Prospero”. Otilia avea doar 19 ani! Era un o fată blândă, iubitoare, avea o sensibilitate aparte și îți intra la suflet foarte ușor prin felul ei de a fi! Iubea animalele, cărțile și natura! Nu, nu se droga și, din câte știu, nici vaccinată nu a fost. A făcut hemoragie cerebrală! Nimeni nu credea că Dumnezeu o să o ia atât de devreme la El. Pentru toți cei care o cunoșteam a fost un șoc și încă e greu de crezut. Era doar un copil! Avea planuri, abia luase permisul, visa să devină actriță, era talentată și, pe lângă teatru, cânta și la orgă! Înainte de „Urzeala lui Prospero” a jucat în „Casă de pe graniță”, a cântat pe scena din centrul Hușului și la „Dacia” de 1 iunie, a învățat la Colegiul „Cuza Vodă” și, pentru a-și urma visul, a intrat la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Era în primul an! Avea atâtea de făcut și tot ce făcea, făcea cu suflet. Am auzit fel și fel de motive legate de motivul morții și e firesc să te întrebi, „de ce?”, căci e nefiresc să „plece” atât de repede la cer… Dar nu mi se pare normal ca, deși nu știi motivul, să te apuci să spui că „drogurile sunt cauza”… Nu e normal, e dureros! Așa că din iubire, din respect și din prietenie, nu mai vorbiți aiurea! Indiferent de motiv,nu putem schimba nimic. Cert este că Otilia nu mai este. Să îi cinstim memoria. Adio, Oti! Ne vei lipsi, dar vei rămâne mereu în inimile și amintirile noastre. De-acum vei străluci în cer. Cea mai frumoasă dintre stele!

O ultimă și emoționantă scrisoare pentru Otilia, de la educatoarea sa: „Aveai un dar special: tot ceea ce atingeai devenea artă”

MESAJ SFÂȘIETOR… „Draga mea Otilia, de câteva zile trăim cu inimile frânte, încercând să înțelegem ceva ce pare de neînțeles. Sunt momente în care cuvintele devin prea mici pentru durerea pe care o simțim… iar tăcerea spune mai mult decât orice. Pentru că atunci când pleacă dintre noi o fată atât de tânără, atât de frumoasă la suflet și la chip, parcă o parte din noi pleacă odată cu ea. Parcă lumea devine mai tăcută, mai gri și mai greu de înțeles. Pentru mine, ai rămas mereu fetița din grupa mea, prințesa mea. Copilul acela blând, cu ochii luminoși, cu un bun simț rar întâlnit și cu o delicatețe pe care o întâlnești doar la sufletele cu adevărat speciale. Încă de mică ai fost o minune. O fetiță care strângea diplome una după alta, sute chiar, cu rezultate excepționale, care ne uimea pe toți cei din jur. Dar, dincolo de toate aceste realizări, ceea ce impresiona cel mai mult era sufletul tău și lumina pe care o aduceai oriunde apăreai. Ai fost un copil bun, blând, cuminte, extraordinar. Aveai un dar special: tot ceea ce atingeai devenea artă. Dansai cu grație, jucai în scenete cu emoție și naturalețe, pictai și desenai cu suflet, recitai cu o sensibilitate care ajungea direct la inimă. Ai strălucit pe scenă și ai bucurat inimile tuturor celor care te-au privit. Nu întâmplător ai ales drumul artelor… Pentru că tu erai artă, tu erai definiția acesteia. Erai extrem de frumoasă, inteligentă, delicată și modestă. O combinație rară de talent, inteligență și bunătate. O bijuterie, un diamant. Lumea a pierdut astăzi un om de mare valoare, dar cerul a cîștigat un înger. Poate că acum, undeva sus, ai urcat pe cea mai frumoasă scenă, iar cerul are cea mai frumoasă actriță.

Draga mea, să fii mândră de mama ta. Ai avut o mamă extraordinar de devotată, o mamă care ți-a dăruit toată iubirea ei și pentru care ai fost trandafirul, inima și sufletul ei. Să fii mândră de tatăl tău. Un tată excepțional, care te-a iubit nespus și care a fost mereu atât de mândru de tine, de fiecare reușită, de fiecare pas al tău. Ai fost comoara lor. Ai fost lumina lor. și vei rămâne. Iar pentru noi toți ai fost o bucurie. Uneori, Dumnezeu alege cele mai frumoase flori pentru grădina Lui. Și, de multe ori, le cheamă prea devreme, pentru că sunt prea pure pentru lumea aceasta. Durerea este imensă acum, dar ceea ce ai lăsat în urmă este mai puternic decât această suferință: amintirea, bunătatea ta, talentul și gingășia sufletului tău. Vei rămâne pentru totdeauna în inimile noastre, așa cum ai fost: un copil minunat, o elevă model, perfectă, o artistă. Ai strălucit pe scena vieții, iar acum strălucești în cer. Drum lin printre îngeri, copil drag. Dumnezeu să te odihnească în pace, frumoasă Otilia! Cu lacrimi și cu o iubire care nu va trece niciodată. Educatoarea ta”, a scris, cu emoție, Ioana Nedelcu.