NEDUMERIREA ȘI TEAMA APOSTOLILOR… În cea de-a cincea Duminică a Postului Mare, Biserica a rânduit citirea unei pericope din Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Marcu, în care Mântuitorul Hristos le vorbește Sfinților Apostoli despre Patimile, Răstignirea și Învierea Sa. El le spune cu precizie că, în Ierusalim, Fiul omului va fi prins și dat arhiereilor și cărturarilor care îl vor osândi la moarte și, apoi, îl vor da în mâinile păgânilor; că va fi bătut și batjocorit și că apoi va fi omorât, dar va învia a treia zi. În această prevestire, vedem că Mântuitorul nu desparte Patima și Moartea Sa de Învierea Sa. Taina Crucii Sale avea să se vădească în puterea Învierii Sale. “În vremea aceea, luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza. Dar a ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Și auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan. Și Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” (Marcu 10, 32-45)
Preot Andrei Zagan
Însă această prevestire a adus multă nedumerire și teamă între ucenicii Mântuitorului. Ei erau oameni simpli și nu reușeau să înțeleagă de prima dată Taina Morții și Învierii lui Hristos. Această lipsă de înțelegere se vede foarte bine în atitudinea Apostolilor Iacov și Ioan care, crezând că Domnul le vorbește despre o împărăție lumească în locul celei cerești, îi cer Acestuia să îi așeze de o parte și de alta a tronului împărătesc. Mântuitorul le răspunde foarte ferm că nu știu ceea ce cer, iar mai departe, îi întreabă: “Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu?” Răspunsul lor pozitiv este unul de exaltare și, poate, chiar lipsit de prea multă chibzuire, căci “paharul” și “botezul” de care vorbește Iisus nu sunt altceva decât suferințele Sale din timpul Patimilor și, mai apoi, moartea Sa pe Cruce. În grădina Ghetsimani Domnul Iisus îi cere Tatălui Ceresc: “Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești” (Matei 26, 39).
Păcatul mândriei, al întâietății între oameni
Cei doi ucenici, având mai multă exuberanță decât smerenie, au răspuns: “Putem!” Atunci Mântuitorul, Dumnezeu Adevărat fiind și având cunoaștere dumnezeiască, le-a profețit suferințele pe care Apostolii aveau să le pătimească în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor și le-a zis: “Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza.” (Marcu 10, 39). Apoi, le mai spune că onoarea cuiva de a sta de-a dreapta sau de-a stânga Domnului nu este un drept al cuiva sau ceva ce poate fi obținut prin ambiție, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei pe care El Îi consideră vrednici. Ceilalți zece Apostoli au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan pentru îndrăzneala pe care au avut-o. Însă Domnul Hristos i-a chemat pe toți și le-a spus că întâietatea trebuie înțeleasă ca slujire smerită și jertfelnică pentru toți, la fel cum și Fiul Omului nu a venit pe pământ ca să fie slujit, ci ca El să slujească pentru cei mulți. Vedem că Mântuitorul nu spune că trebuie să slujească pentru “toți”, ci pentru “mulți”. De ce aceasta? Pentru că mulți, dar nu toți, vor crede și vor împlini poruncile lui Dumnezeu. Prin Crucea Sa, Hristos a adus Învierea pentru toți oamenii, însă nu toți oamenii vor învia, pentru că nu toți vor să se ridice din păcatele morții. Evaghelia de azi ne arată că toți oamenii, chiar și Apostolii, pot fi ispitiți de patima mândriei, a întâietății între ceilalți oameni, a puterii. Însă Domnul Iisus Hristos ne arată că ispita aceasta poate fi biruită cu iubirea față de toți oamenii și cu slujirea acestora. Prin iubire slujitoare putem să nădăjduim că vom sta de-a dreapta în Împărăția lui Dumnezeu.
DUMINICA MARIEI EGIPTEANCA
POMENIRE… În trei din Duminicile Postului Mare, Biserica a rânduit ca să se facă pomenirea unor sfinți care au trăit în rugăciune și pocăință. Dacă în Duminica a II-a și a IV-a i-am prăznuit pe Sfântul Grigorie Palama, respectiv, pe Sf. Ioan Scărarul, în cea de a V-a Duminică o pomenim pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, cea care, dintr-o femeie ușuratică și decăzută moral, a izbutit, prin pocăință, să urce pe treaptele virtuților, dobândind, în cele din urma, cununa sfințeniei. Urmând exemplul ei, să urcăm și noi duhovnicește spre Intrarea în Ierusalim, să ne răstignim și să ne lepădăm păcatele în Săptămâna Patimilor, pentru ca, în cele din urmă, să ne luminăm sufletele cu lumina lui Hristos care luminează tuturor.
