Din dragoste și credință vine puterea de a vindeca. Medicii pomeniți în predica de după Sfânta Liturghie din Duminica a II-a din post

Duminica a II-a din post, a Sfântului Grigorie Palama

CREDINȚĂ ȘI DRAGOSTE… Biserica Ortodoxă a închinat această a doua Duminică din Postul Mare, Sfântului Grigorie Palama, un sfânt teolog care a scris și a vorbit creștinătății despre lumina necreată din Împărăția lui Dumnezeu care poate fi văzută și pregustată pe pământ de către oameni sfinți, atunci când Dumnezeu îngăduie. Este aceeași lumină pe care au văzut-o Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan atunci când au fost prezenți la Schimbarea la Față a Domnul Hristos. Dacă în Duminica trecută am prăznuit Duminica Ortodoxiei, adică a dreptei credințe, în această Duminică, a doua din Post, ni se arată că, dacă avem dreapta credință, atunci ni se pot deschide cerurile din care să ni se reverse lumina neapusă a dumnezeirii care ne luminează trupul și, mai ales, sufletul, alungând întunericul din inimile noastre. În această zi, la predică, preoții îi pomenesc și pe medicii și personalul medical din spitale care se luptă cu boala pentru a-i salva pe pacienți.

Preot Andrei Zagan

În această zi, la Sfânta Liturghie, se citește Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum: “În vremea aceea, intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici înaintea ușii., Și le grăia lor cuvântul. Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inși. Și neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că așa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta. Și s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.” (Marcu 2,1-12). Sf. Evanghelist Marcu ne relatează cum patru oameni l-au adus înaintea Mântuitorului pe un prieten al lor care era paralizat și, deoarece nu se putea mișca, era purtat de prietenii săi pe o targă improvizată. Domnul Hristos era într-o casă și vorbea oamenilor despre împărăția lui Dumnezeu. Erau atât de mulți oameni în casă și împrejurul acesteia, încât cei patru bărbați, împreună cu prietenul lor bolnav, nu au mai putut să ajungă la Iisus și, de aceea, au trebuit să recurgă la o metodă inedită: au desfăcut acoperișul casei, care era de stuf sau din ceva asemănător, și, prin spărtură, l-au lăsat cu targa pe cel paralizat chiar în fața Mântuitorului. Sf. Marcu ne spune că Iisus Hristos, văzând credința paraliticului și a celor care îl însoțeau, deîndată i-a zis celui dintâi: “Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!”. Mai apoi, i-a zis: “Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta.”

Sǎ ne vindecǎm mai întâi sufletele, pentru a ne putea vindeca trupurile

Vedem că, Mântuitorul mai întâi îi vindecă sufletul și după aceasta îi vindecă și trupul. Deci, condiționează vindecarea trupească de cea sufletească, deoarece de multe ori bolile oamenilor sunt urmări ale păcatelor lor, cum ar fi îmbuibarea, alcoolismul, lenea, sedentarismul, fumatul și multe altele. De aceea Hristos trebuia mai întâi să îi vindece sufletul și, apoi, trupul, pentru că din boala sufletului a venit boala trupului, iar trupul nu putea fi vindecat, iar sufletul să fi rămas bolnav. Sigur că, nu întotdeauna boala este doar o urmare a păcatului. Uneori, boala poate fi și o pedagogie, un plan divin al lui Dumnezeu cu unii oameni. Atunci când Mântuitorul a vindecat un orb din naștere, a spus: “Nici el nu a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a făcut ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3).

Invidia și cârtirea ne îndepărtează de Hristos

Și în acele vemuri, ca și în zilele noastre, erau suficienți cârtitori care mereu puneau la îndoială Cuvântul lui Hristos și spuneau: “El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?”. Erau invidioși că Hristos era ascultat de mulțimea de oameni și, mai mult de atât, nu voiau să recunoască ceea ce era atât de evident: Hristos este Fiul lui Dumnezeu! Acestora, precum și tuturor celor prezenți, Iisus le-a arătat, prin această minune a vindecării, că El este Mesia și că poate vindeca oricui orice neputință. Astfel, i-a zis slăbănogului: “Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta.” Iar slăbănogul s-a ridicat de pe targă (de pe pat) și a început să meargă, spre surprinderea tuturor, încât, ne spune Sf. Marcu, “erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.”

Credințǎ și dragostea aproapelui! De aici vine miracolul vindecării și puterea medicilor de a vindeca

ÎNVĂȚĂTURI… Pe lângă această minune a vindecării, ne mai uimește credința în Hristos a paraliticului și a celor patru prieteni ai săi care erau convinși că, dacă vor ajunge în fața lui Iisus Hristos, atunci vindecarea va fi făptuită. Pe lângă credința celor patru prieteni, trebuie să le mai vedem și dragostea lor pentru cel bolnav, pentru cel care nu se putea mișca singur. Asadar, și noi trebuie să învățăm de la ei să ne rugăm pentru semenii noștri și să îi ajutăm, pentru că orice rugăciune și orice faptă nu este niciodată trecută cu vederea de Dumnezeu. Sunt mulți copii care s-au vindecat de boli grave prin rugăciunile mamelor, sunt mulți soți care s-au îndreptat, și-au venit în fire, prin rugăciunile soțiilor sau invers. Cei patru prieteni care l-au adus pe slăbănog în fața Mântuitorului sunt modele pentru medicii, asistentele și personalul medical care, de mai bine de doi ani de zile, trudesc în spitale pentru cei care sunt în luptă cu virusuri și cu boli care nu de puține ori a adus moartea unor cunoscuți ai noștri. Ei sunt modele pentru voluntarii care oferă hrană și mângâiere refugiaților ucraineni asupra cărora s-a abătut năpasta războiului. Cei patru inși au avut curaj să se suie pe casă și să îl coboare pe prietenul lor prin spărtura acoperișului. Astăzi, la fontierele patriei noastre, tineri și oameni de toate vârstele au curajul de a sta în fața unor necunoscuți pentru a le oferi omenie. Noi, ceilalți care, din mila Domnului nu am ajuns să fim bolnavi sau sub asaltul obuzelor, avem datoria să ne rugăm pentru cei care sunt în suferință, pentru cei cărora li s-a năruit totul, mai puțin credința, și pentru cei care așteaptă vindecarea trupească și sufletească de la Cel care este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre.