De ce nu ne-a vrut Clinton în NATO, în 1997. Emil Constantinescu: „Nu am fost dezamăgit. Obţinusem mai mult decât se putea spera“

În 1997, România bătea ferm la poarta NATO, însă preşedintele american Bill Clinton îi tăia elanul, respingând categoric includerea în Alianţă. Primii ani ai tranziţiei fuseseră anevoioşi, iar foştii comunişti încă trăgeau sforile către Rusia, aşa că neîncrederea cu care eram priviţi de Occident era justificată, mărturiseşte preşedintele Emil Constantinescu. „Clinton a descoperit că toate sunt iertate în România“, „Românii l-au ovaţionat pe Clinton, în ciuda faptului că nu i-a primit în NATO“, titrau, pe 12 iulie 1997, două dintre cele mai mari ziare din Statele Unite, „Washington Post“ şi „Los Angeles Times“.  Cu o zi în urmă, zeci de mii de oameni s-au strâns în Piaţa Universităţii din Bucureşti pentru a-l întâmpina pe preşedintele american Bill Clinton, omul care tocmai se opusese cu fermitate includerii României în grupul ţărilor invitate să adere la Organizaţia Nord-Atlantică. Entuziasmul care a umplut străzile Bucureştiului a fost chiar mai mare decât cel arătat liderului american în Polonia, care fusese chemată să se alăture Alianţei, împreună cu Ungaria şi Cehia. „Ne dorim mai mult de la SUA decât Coca-Cola şi ţigări“ Oricât ar fi de paradoxal, pentru români – care încă se dezmeticeau după ce scăpaseră din chingile comunismului – vizita liderului american, primul care păşea pe pământ românesc după căderea regimului dictatorial, era un moment simbolic. Erau, în sfârşit, văzuţi şi ascultaţi de Occident, la care tânjeau de atât timp. Onoarea de a mai face un pas către lumea dezvoltată lăsa în umbră dezamăgirea amânării. „Credem că odată cu această vizită lumea îşi va da seama că existăm şi că suntem o ţară frumoasă“, declara o studentă pentru „Los  Angeles Times“. Existau însă şi perspective mai individualiste. De pildă, Ion Diaconescu, preşedintele PNŢCD, declara: „Mă duc, cum să nu mă duc? Îl văd şi eu pe el, mă vede şi el pe mine…“. Însă printre oamenii de rând, dezamăgirea îşi făcuse loc. „Ne dorim mai mult de la America decât Coca-Cola şi ţigări“, spunea un tânăr pentru „Washington Post“. Bill Clinton dădea asigurări că America e dispusă să ofere mai mult, însă, o dată în plus, românilor li se spunea că trebuie să facă eforturi şi să aibă răbdare. „Salut dorinţa fierbinte a României de a contribui mai mult la securitatea europeană şi de a întări continentul european. Şi eu doresc împlinirea acestui deziderat. Şi vă spun astăzi: continuaţi pe această direcţie. Uşa NATO este şi va rămâne deschisă, iar noi vă vom ajuta să treceţi prin ea. România este unul dintre cei mai puternici candidaţi. Dacă păstraţi direcţia şi vă manifestaţi iubirea pentru libertate pe care o vedem astăzi aici, nu va exista un candidat mai puternic. Păstraţi direcţia! Păstraţi direcţia! Viitorul este al vostru!“, i-a îndemnat liderul american pe români.

Citeste mai mult: adev.ro/qice8g