Local

Costestiul, chemat sã salveze memoria scolii „Spiru Haret”: „Nu trebuia dãrâmatã!”

PROPUNERI… Demolarea Scolii Spiru Haret din comuna Costesti continuã sã stârneascã nemultumiri si regrete în rândul localnicilor. Preotul Ioan Chirvasã, originar din Costesti si unul dintre cei care au încercat sã opreascã demolarea clãdirii, vine acum cu o propunere pentru ceea ce ar putea fi amenajat pe locul fostei scoli: „Parcul scolii, un spatiu dedicat educatiei, culturii, recreerii si memoriei comunitãtii. „Parcul ar putea avea o functie educativã, prin organizarea unor ore în aer liber, dar si una culturalã, prin serbãri ale elevilor si manifestãri culturale de Ziua Comunei. Ar putea fi un loc de recreere pentru vârstnici, pentru mame cu copii în cãrucior, pentru elevi si pentru ceilalti locuitori. De asemenea, cred cã trebuie sã existe si o componentã comemorativã, prin care sã-i cinstim pe eroii nostri si sã pãstrãm vie memoria comunitãtii, a explicat pãrintele Ioan Chirvasã pe grupul de Facebook al comunei Costesti.

Preotul Chirvasã locuieste si îsi desfãsoarã misiunea pastoralã la Iasi, însã revine cu drag în comuna natalã de aproximativ douã ori pe lunã. Bucuria revederii satului este însã amestecatã cu tristetea provocatã de disparitia unor clãdiri pe care le considerã importante pentru identitatea comunitãtii. „Locuiesc si îmi desfãsor misiunea pastoralã în Iasi, dar sunt nãscut în comuna Costesti, judetul Vaslui, unde merg cu drag cam de douã ori pe lunã. Merg cu drag, dar si cu durere pentru cã scoala noastrã si alte edificii importante au fost demolate, iar autorii demolãrii nu manifestã nici acum vreun sentiment de regret. Îmi este foarte greu sã accept cã locuri care au însemnat atât de mult pentru generatiile din Costesti au dispãrut, fãrã ca memoria lor sã fie pãstratã în vreun fel”, afirmã preotul.

Preotul spune cã a cerut pãstrarea scolii

Ioan Chirvasã sustine cã, înainte cu aproximativ jumãtate de an de demolare, le-ar fi atras atentia primarului si unor consilieri locali asupra pericolului disparitiei clãdirii. Potrivit acestuia, chiar la hramul bisericii le-ar fi propus mai multe variante prin care scoala putea fi pãstratã si transformatã într-un spatiu util comunitãtii. „Am atras atentia domnului primar si unor consilieri, cu jumãtate de an înainte de demolare, fiind prezenti la hramul bisericii, sã nu punã în discutie vreun plan de demolare. Le-am spus cã putem transforma scoala într-un muzeu al comunei noastre, într-un loc de conservare si promovare a traditiilor noastre sau chiar într-un cãmin pentru cei vârstnici care nu au pe cineva care sã-i îngrijeascã. Din punctul meu de vedere, clãdirea putea primi o nouã viatã si putea continua sã fie folositoare comunitãtii”, sustine preotul. Acesta considerã cã propunerile sale nu au fost luate în calcul, iar Scoala „Spiru Haret” a fost pusã la pãmânt. „Alesii nostri si-au astupat urechile si au actionat rapid, demolând, în opinia mea, în mod nejustificat si ilegal Scoala «Spiru Haret», care poartã numele unei personalitãti marcante a culturii noastre nationale. Nu spun aceste lucruri pentru a crea un conflict, ci pentru cã îmi este foarte greu sã accept cã o clãdire care putea fi transformatã si folositã în continuare a dispãrut. Astãzi, nu mai putem schimba ceea ce s-a întâmplat, dar putem încerca sã facem ceva pentru ca memoria acelei scoli sã nu disparã odatã cu zidurile ei”, mai spune Ioan Chirvasã.

Învãtãtorul de 97 de ani, în lacrimi la locul fostei scoli

Preotul vorbeste si despre reactia oamenilor care au avut legãturã directã cu scoala. Unul dintre cele mai emotionante cazuri este cel al învãtãtorului Pascal, dascãlul sãu si al multor locuitori din Costesti. „Domnul Pascal, învãtãtorul meu si al multora dintre dumneavoastrã, a vãrsat multe lacrimi când a aflat cã scoala noastrã nu mai existã. În pofida vârstei sale, de 97 de ani, a mers de douã ori, cu flori si lumânãri, la locul unde fusese scoala. Pentru mine, gestul acesta spune foarte mult despre legãtura dintre oameni si locurile în care au crescut si au învãtat”, povesteste preotul. Și alte persoane din comunitate ar fi avut reactii puternice dupã demolare. „Un angajat al primãriei, cu lacrimi în ochi, mi-a spus: «Nu trebuia dãrâmatã, nu avea nicio fisurã». O altã persoanã care a participat la demolare mi-a spus cã foarte mult s-au chinuit sã dãrâme fundatia si cã au fost aduse utilaje puternice pentru cã nu reuseau. Sunt lucruri pe care le-am auzit de la oamenii din comunitate si care mã fac sã mã întreb dacã nu cumva trebuia gãsitã o altã solutie”, afirmã Ioan Chirvasã.

„Dacã stiam cã are un asemenea impact, n-o demolam. Propunerea: „Parcul scolii

În mesajul sãu, preotul relateazã si o discutie pe care ar fi avut-o cu primarul comunei dupã demolarea clãdirii. „Însusi domnul primar mi-a mãrturisit: «Pãrinte, am vãzut si eu oameni cu lacrimi în ochi. Dacã stiam cã are un asemenea impact, n-o demolam». Problema este cã acum scoala nu mai existã si nu mai putem da timpul înapoi. Rãmâne însã întrebarea: ce punem în loc si cum facem ca acel loc sã nu fie uitat?”, spune preotul. Pentru ca terenul fostei scoli sã nu rãmânã fãrã o semnificatie pentru comunitate, Ioan Chirvasã spune cã, împreunã cu Didel Bãdãrãu si alti fii ai satului, a venit cu ideea amenajãrii unui „Parc al scolii”. „Împreunã cu domnul Didel Bãdãrãu si cu alti fii ai satului, am venit cu propunerea de a face «Parcul scolii», pentru a salva memoria scolii în care am învãtat sã scriem si sã citim. Nu vrem sã rãmânem doar cu regretul cã scoala a fost demolatã, ci vrem sã transformãm acel loc într-un spatiu care sã fie folositor oamenilor. Cred cã putem face ceva frumos, dacã existã vointã si dacã ne unim eforturile”, explicã acesta. Proiectul imaginat de initiatori ar putea avea mai multe functii, de la educatie si culturã pânã la recreere si comemorare. „Parcul ar putea avea o functie educativã, prin organizarea unor ore în aer liber, dar si una culturalã, prin serbãri ale elevilor si manifestãri culturale de Ziua Comunei. Ar putea fi un loc de recreere pentru vârstnici, pentru mame cu copii în cãrucior, pentru elevi si pentru ceilalti locuitori. De asemenea, cred cã trebuie sã existe si o componentã comemorativã, prin care sã-i cinstim pe eroii nostri si sã pãstrãm vie memoria comunitãtii”, spune preotul.

„Tocul si cãlimara, monument pentru dascãli

O altã idee este ridicarea unui mic monument dedicat fostei scoli si dascãlilor care au predat acolo. Monumentul ar urma sã poarte numele „Tocul si cãlimara”. „Ar trebui sã avem si un mic monument al scolii, «Tocul si cãlimara», în semn de cinstire fatã de dascãlii nostri. Sunt oameni care au format generatii întregi si care meritã sã fie pomeniti si peste ani. Școala nu a fost doar o clãdire, ci locul în care copiii din Costesti au învãtat primele litere, primele lectii si, într-un fel, primele lucruri despre viatã. Cred cã aceastã memorie trebuie transmisã mai departe”, considerã Ioan Chirvasã.

„Nu cerem nimic pentru noi”

PROTEST…Preotul spune cã initiatorii proiectului nu urmãresc niciun beneficiu personal si cã sunt dispusi sã colaboreze cu administratia localã pentru realizarea proiectului. „Nu cerem nimic pentru noi, ci chiar suntem dispusi sã colaborãm pentru a face ceva frumos în satul nostru natal. Vrem doar ca locul unde a fost scoala sã aibã o destinatie care sã aducã un folos comunitãtii si sã pãstreze ceva din istoria Costestiului. Dacã existã deschidere, putem sta la aceeasi masã si putem gãsi împreunã solutii. Nu cred cã trebuie sã fim adversari atunci când vorbim despre locul în care ne-am nãscut si despre mostenirea pe care o lãsãm copiilor nostri”, transmite acesta. Potrivit preotului, administratia localã ar avea în vedere amenajarea unei baze sportive pe terenul respectiv. El contestã însã oportunitatea unei asemenea investitii, în conditiile în care, sustine acesta, peste drum existã deja un teren de sport nou, iar populatia comunei este îmbãtrânitã. „Ei vor sã facã o bazã sportivã, desi peste drum este un teren de sport nou. În Costesti, ca în multe sate, populatia este îmbãtrânitã si cred cã trebuie sã ne gândim foarte bine ce este cu adevãrat folositor comunitãtii. Nu spun cã sportul nu este important, dar consider cã acel loc ar putea îndeplini mai multe functii si ar putea fi folosit de mai multe categorii de oameni. Un parc al scolii ar putea deveni un loc în care copiii, pãrintii si bunicii sã se întâlneascã”, afirmã Ioan Chirvasã.

Apel cãtre oamenii din Costesti

CERERE PENTRU SUSTINERE…În final, preotul îi îndeamnã pe locuitorii comunei si pe cei plecati din Costesti sã sustinã initiativa. „Vã rugãm sã vã alãturati initiativei noastre si împreunã sã facem ceva frumos în Costesti, ca mostenire pentru urmasii nostri. Nu putem readuce scoala demolatã, dar putem decide ce facem de acum înainte cu locul în care ea a existat. Dacã vom fi uniti, vom reusi sã transformãm aceastã pierdere într-un loc al memoriei si al întâlnirii comunitãtii. Este satul nostru natal si cred cã meritã sã lãsãm ceva frumos în urma noastrã”, este mesajul transmis de preotul Ioan Chirvasã.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button