Consiliul Judetean Vaslui cheltuie sume importante pentru turismul din judet, dar nu prea se vede turismul!

ALTI BANI… Dacã cineva ar încerca sã afle ce înseamnã turismul în judetul Vaslui, cel mai probabil ar descoperi mai degrabã statistici modeste, obiective turistice insuficient promovate, drumuri care nu invitã la cãlãtorie si o lipsã aproape totalã a unei strategii coerente de dezvoltare. Dar dacã ar întreba câte structuri administrative sunt pregãtite sã gestioneze acest turism aproape inexistent, rãspunsul este impresionant. Miercuri, 22 iulie 2026, Consiliul Judetean Vaslui a anuntat deschiderea procedurii de transparentã decizionalã pentru proiectul de hotãrâre privind participarea judetului la înfiintarea Organizatiei de Management al Destinatiei (OMD) la nivel regional, pentru regiunea Moldova. Tradus din limbajul birocratic, asta înseamnã o nouã organizatie, o nouã cotizatie anualã, noi functii de conducere, noi sedinte, noi rapoarte si, inevitabil, noi cheltuieli din bani publici. Totul, desigur, în speranta cã Vasluiul va deveni, peste noapte, o destinatie turisticã.

Este greu sã nu privesti aceastã initiativã cu scepticism. Ani întregi, autoritãtile judetene au tratat turismul ca pe un capitol secundar, aproape decorativ. Nu a existat o strategie serioasã de promovare a patrimoniului cultural si natural, nu au fost dezvoltate circuite turistice, nu s-au fãcut investitii consistente în infrastructura destinatã vizitatorilor si nici nu s-a construit un brand al judetului. Vasluiul a rãmas, din punct de vedere turistic, unul dintre cele mai putin atractive judete ale României. Astãzi, însã, aceeasi administratie care nu a reusit sã construiascã o politicã turisticã localã descoperã brusc avantajele unei structuri regionale. Nu pentru cã judetul ar fi devenit între timp o destinatie cãutatã, ci pentru cã legea permite accesarea unor fonduri dacã existã asemenea organizatii. Pe hârtie, argumentele sunt impecabile. Organizatiile de Management al Destinatiei au rolul de a coordona dezvoltarea turismului, de a crea strategii unitare, de a promova destinatiile si de a atrage finantãri nationale si europene. În practicã, însã, apare întrebarea pe care contribuabilii o pun de fiecare datã când se înfiinteazã o nouã structurã administrativã: ce vine mai întâi, organizatia sau produsul pe care aceasta îl promoveazã? Pentru cã nu poti promova eficient ceea ce nu ai construit. Un OMD nu poate inventa obiective turistice, nu poate construi pensiuni, nu poate moderniza drumuri si nici nu poate crea peste noapte interes pentru o destinatie ignoratã ani la rând. El poate coordona si promova. Dar promovarea unei destinatii fãrã infrastructurã, fãrã investitii si fãrã un produs turistic competitiv riscã sã devinã doar un exercitiu birocratic.

Nimic pe gratis, totul pe bani

Mai mult decât atât, înfiintarea organizatiei presupune bani. Membrii fondatori vor contribui cu aproximativ 60.000 de lei la patrimoniul initial, sumã justificatã prin prevederile legale privind capitalul minim necesar. Dar aceasta este doar intrarea în joc. Orice asemenea structurã înseamnã ulterior cotizatii anuale, cheltuieli administrative, personal, conducere, secretariat, consultantã, deplasãri si alte costuri de functionare. Experienta ultimelor decenii ne-a învãtat cã, în România, fiecare organizatie nou înfiintatã genereazã aproape inevitabil si un nou sistem de sinecuri. Vor exista presedinti, vicepresedinti, directori executivi, consilii directoare, comitete si grupuri de lucru. Vor exista indemnizatii, deconturi si contracte de servicii. Toate perfect legale, toate justificate prin necesitatea dezvoltãrii turismului.

Din toatã ecuatia, doar turistii lipsesc

Este adevãrat cã legislatia încurajeazã constituirea acestor organizatii si cã apartenenta la un OMD poate reprezenta o conditie pentru accesarea unor finantãri europene dedicate infrastructurii turistice. Însã fondurile europene nu sunt un scop în sine. Ele trebuie atrase pentru proiecte viabile, capabile sã producã rezultate mãsurabile. Iar aici apare adevãrata provocare. Care sunt marile proiecte turistice pregãtite de judetul Vaslui? Ce investitii mature si gata sã fie depuse avem imediat ce organizatia va deveni functionalã? Ce brand turistic promoveazã astãzi judetul? Care sunt obiectivele pentru urmãtorii cinci ani? Pânã acum, rãspunsurile au lipsit cu desãvârsire. În schimb, avem o listã impresionantã de prevederi legislative, ordonante, articole si alineate care justificã existenta noii organizatii. Avem explicatii despre structura regionalã, despre membrii fondatori si despre mecanismele de finantare. Avem chiar si procedura prin care va fi selectat partenerul privat. Ceea ce nu avem este dovada cã Vasluiul este pregãtit sã devinã o destinatie turisticã relevantã. Paradoxul este cu atât mai evident cu cât judetul dispune, în realitate, de resurse care chiar ar putea fi valorificate. Avem un patrimoniu istoric, avem mãnãstiri, conace, rezervatii naturale, traditii autentice si un potential important pentru turismul cultural si ecoturism. Problema nu a fost niciodatã lipsa resurselor, ci lipsa unei politici consecvente de punere în valoare a acestora. Ani de zile, autoritãtile au ignorat aceste oportunitãti. Astãzi, în loc sã vedem mai întâi investitii concrete si apoi structuri administrative care sã le coordoneze, asistãm la procesul invers: se construieste mai întâi organizatia si abia ulterior se sperã cã vor apãrea si proiectele. Este un model cunoscut în administratia româneascã. Mai întâi se înfiinteazã institutia, apoi se ocupã functiile, se aprobã bugetele, se stabilesc cotizatiile, se organizeazã conferinte, se tipãresc pliante, se creeazã identitãti vizuale si sloganuri, iar dupã cîtiva ani, când rezultatele întârzie sã aparã, explicatia este aceeasi: „nu au existat suficiente fonduri”. În realitate, poate cã întrebarea ar trebui pusã invers. Nu cum putem justifica o nouã organizatie, ci de ce nu am fãcut pânã acum ceea ce era esential pentru dezvoltarea turismului? Dacã Vasluiul ar fi avut deja trasee turistice bine puse la punct, obiective restaurate, centre de informare functionale, înfiintarea unui OMD ar fi reprezentat un pas firesc. În conditiile actuale, existã riscul ca aceastã organizatie sã devinã încã o piesã din mecanismul birocratic al administratiei publice: o structurã creatã mai degrabã pentru a administra documente decât pentru a administra turisti.

Promovãm, dar sã stim si noi ce

Poate cã regiunea Moldova are nevoie de o strategie comunã de promovare. Poate cã asocierea dintre judete va produce, în timp, rezultate. Nimeni nu contestã principiul colaborãrii regionale. Dar înainte de a construi noi organizatii, poate cã administratiile judetene ar trebui sã rãspundã unei întrebãri simple: ce anume promovãm? Pentru cã turismul nu apare prin hotãrâri de consiliu judetean si nici prin înfiintarea unor noi structuri administrative. Turismul apare acolo unde existã investitii, viziune, infrastructurã si interes. Restul sunt, deocamdatã, doar alte sedinte, alte cotizatii si încã o promisiune frumos ambalatã.