Bãtãlia de la Docolina – povestea unei lupte uitate din judetul Vaslui si a unui personaj legendar, Ioan Potcoavã

ÎN INIMA JUDETULUI…În timp ce aproape orice locuitor din Vaslui cunoaste Ansamblul monumental Podul Înalt si victoria lui Ștefan cel Mare asupra Imperiul Otoman în Bãtãlia de la Vaslui (1475), existã în apropiere un alt nume cu rezonantã istoricã, mult mai putin prezent în memoria publicã, Docolina (Crasna). Aici s-a dat, în toamna lui 1577, o bãtãlie între tabãra domnului Petru Șchiopul si tabãra pretendentului Ioan Nicoarã Potcoavã, sprijinit de cazaci. Docolina nu mai e, astãzi, o localitate pe care s-o gãsesti ca sat pe hartã, însã în trecut era un târg asezat în apropiere de Gura Idrici, dupã care în anii 1800 s-a mutat în apropiere de satul Crasna.

 

Bãtãlia de la Docolina (23 noiembrie 1577) este reprezentatã de lupta dintre Domnul Moldovei, Petru Șchiopul, care a domnit în Moldova între 1574-1579 si 1582-1591, si pretendentul la tronul Moldovei, Ioan (Nicoarã) Potcoavã, care a domnit în Moldova între 11 noiembrie si decembrie 1577, fiind fratele lui Ion Vodã cel Cumplit, care a domnit între 1572-1574. Ioan Potcoavã, sprijinit de cazacii zaporojeni, a pãtruns în Moldova prin Soroca, iar la data de 11 noiembrie 1577, în apropierea Iasului, l-a învins pe Petru Șchiopul, care a fugit în Țara Româneascã, la nepotul sãu Mihnea al II-lea Turcitul, care a domnit în Țara Româneascã între 1577-1583 si 1585-1591. Mai târziu, cu ajutorul otomanilor si muntenilor, Petru Schiopul s-a întors în Moldova, dar a fost înfrânt de cãtre cazaci si oastea de strânsurã a lui Potcoavã la Docolina. Petre Schiopul s-a refugiat în Polonia, la regele Stefan Báthory, care a domnit între 1575-1586 si care, la ordinul sultanului, a intrat în Moldova. Ioan Potcoavã a fugit în teritoriile controlate de cazaci, dar a fost prins la Cerkas si dus la Liov, unde a fost decapitat din porunca regelui Poloniei, iar pe tronul Moldovei a fost reinstalat Petru Schiopul.

Satul Docolina – veche statie de postã pe drumul mare

Satul Docolina a existat pe malul râului Bârlad, în apropierea actualului Pod al Doamnei din satul Chitcani (comuna Costesti). Documentele medievale atestã cã Docolina era o localitate importantã în secolul al XV‑lea: un uric din 15 iunie 1433 mentioneazã cum Ilias I al Moldovei i‑l dã clucerului Onea ca rãsplatã pentru credincioasa sa slujire. Asezarea era un vad de trecere pe „drumul cel mare” dintre Bârlad si Vaslui, iar la mijlocul secolului al XVI‑lea a devenit proprietate domneascã. Din Docolina a plecat spre tron si viitorul voievod Petru Rares. Potrivit cronicii lui Ion Neculce si a traditiei preluate de Mihail Kogãlniceanu, boierii si mitropolitul Moldovei i‑au iesit în întâmpinare la Docolina, când Rares se întorcea de la pescuit la Galati. Ei l‑au îmbrãcat cu haine domnesti si i‑au spus cã a fost ales domn al Moldovei. Legendele legate de întâlnirea cu Petru Rares sugereazã cã în vadul Docolinei nu exista atunci niciun pod, iar constructia ridicatã ulterior a fost numitã „Podul Docolina”. Drumul comercial de pe valea Bârladului a devenit drum foarte important în timpul domniei lui Ilias Rares (1546‑1551), iar satul a fost transformat în statie de postã („menzil”) cu dreptul de a organiza târguri. Aceste functii economice si geografice explicã de ce valea Docolina a fost aleasã drept loc de întâlnire pentru oastea domnitorului Petru Schiopul si trupele pretendentului Ioan Potcoavã.

Drumuri încrucisate: contextul luptei

O sutã de ani dupã victoria de la Podul Înalt, principatul Moldovei se afla într‑o perioadã tulbure. În urma loviturilor primite dupã moartea lui Ioan Vodã cel Cumplit (1574), tronul trecuse de la un domnitor la altul sub presiunea Portii Otomane si a marilor puteri vecine. Petru Schiopul, din familia Basarabilor, ajunsese domn al Moldovei în 1574 cu sustinere otomanã si munteanã. Cronicile îl descriu ca pe un lider prudent, mai degrabã diplomat decât rãzboinic. Guvernarea sa a fost însã contestatã de unii boieri, iar în 1577 a apãrut un rival carismatic: Ioan Nicoarã Potcoavã, cunoscut si ca, frate vitreg al lui Ioan Vodã cel Cumplit. Potcoavã se refugiase în Cazaciatul de la Zaporoje si cîstigase reputatia unui viteaz neînfricat. În toamna anului 1577, sprijinit de un detasament de cazaci condus de hatmanul Iakiv sah, el a intrat în Moldova pe la Nistru si a cerut boierilor sã‑l sprijine pentru a urca pe tron. În acel moment, Petru Schiopul avea la dispozitie o armatã diversã: munteni, tãtari din Bugeac si turci din Dobrogea. În afara acestor contingente, se presupune cã l‑au sprijinit si mercenari valahi trimisi de domnul muntean. De cealaltã parte, Ioan Potcoavã miza pe dârzenia cazacilor zaporojeni si pe simpatia ostenilor moldoveni, nemultumiti de fiscalitatea excesivã a lui Petru Schiopul.

În valea Docolina – tactici neobisnuite si desfãsurarea luptei

În noiembrie 1577, cele douã tabere s‑au apropiat. Petru Schiopul venea cu oastea sa dinspre sud, pe valea Bârladului, iar Potcoavã cobora dinspre nord, de la Vaslui. Confruntarea a avut loc la 23 noiembrie, potrivit cronicarilor, datã care marcheazã si sfârsitul primei domnii a lui Petru Schiopul. O legendã popularã spune cã domnitorul Petru Schiopul ar fi încercat o tacticã ineditã inspiratã de bãtãliile antice. Bogdan Petriceicu Hasdeu, citându‑l pe Nicolae Bãlcescu, povesteste cã Petru, lipsit de elefantii folositi de Hannibal la Zama, a pus în fata liniei sale de bãtãlie „cirezi de vaci si herghelii de cai” pentru a zdrobi pedestrimea adversã. Planul era ca animalele sã rupã rândurile cazacilor si sã creeze haos, dupã care cavaleria sã loveascã. Tactica s‑a întors împotriva sa. Cazacii lui Potcoavã, asezati disciplinat, au asteptat pânã ce turma s‑a apropiat, apoi „deodatã slobozirã focurile”. Hergheliile de cai si cireada de boi s‑au speriat, s‑au întors si au nãvãlit peste oastea lui Petru Schiopul, aruncând‑o în neorânduialã. Profitând de debandadã, cazacii au atacat simultan din dreapta si din stânga si au obtinut o victorie usoarã. Armata lui Petru Schiopul a fost înfrântã, domnitorul a fugit de pe câmpul de luptã, iar Ioan Potcoavã a intrat în Iasi si s‑a proclamat domn al Moldovei.

Consecintele victoriei lui Potcoavã si reactia Portii

ÎNCEPUTUL SI SFÂRSITUL DOMNIEI LUI IOAN PORCOAVÃ…Biruinta de la Docolina l‑a transformat pe Ioan Potcoavã într‑un erou al cazacilor si într‑un personaj legendar. În relatarea lui Hasdeu, cronicarul subliniazã cavalerismul sãu, dupã ce a intrat în Iasi, Potcoavã ar fi convocat divanul si ar fi declarat cã nu doreste sã domneascã, preferând gloria cîstigatã pe câmpul de luptã. El a luat cu sine tunurile capturate si s‑a retras peste Nistru. Între timp, Petru Schiopul s‑a refugiat la Roman, unde a cerut ajutorul turcilor. Victoria de la Docolina a alarmat Poarta Otomanã. Hasdeu noteazã cã turcii „se speriarã” ca si cum ar fi renãscut Ioan Vodã cel Cumplit, au fost trimise ordine spre munteni, transilvani, tãtari si cãtre beilerbeiul Rumeliei sã intre cu totii în Moldova pentru a‑l reaseza pe tron pe Petru Schiopul. Potcoavã nu avea resurse sã înfrunte o asemenea coalitie. El a fost prins prin trãdare de generalul polon Mielecki si executat la Varsovia la începutul anului 1578. Domnia sa a durat doar câteva sãptãmâni; tot atât avea sã domneascã si fratele sãu Alexandru (Talpa), adus de cazaci în primãvara anului urmãtor. În calendarul politic al anului 1577, bãtãlia de la Docolina a marcat sfârsitul primei domnii a lui Petru Schiopul, începutul si sfârsitul domniei lui Ioan Potcoavã si revenirea lui Petru pe tron. Cronicarii au privit acest episod ca pe o dovadã a instabilitãtii politice din Moldova, unde domnitorii depindeau de aliante externe si de echilibrul fragil dintre turci, polonezi, munteni si cazaci.

Memoria unui loc uitat

SAT DISPÃRUT…Astãzi, satul Docolina nu mai existã. Vatra asezãrii s‑a risipit între Rosiesti si Crasna, iar numele sãu supravietuieste doar în documente si legende. În apropierea Podului Doamnei se mai gãsesc încã pietre din ruinele unui han si se stie cã pe aici trecea odinioarã „drumul mare”. Pentru turistii interesati de istorie, valea Docolina oferã o priveliste frumoasã, iar ca obiectiv poate fi vizitat podul de piatrã din 1841, înscris pe lista monumentelor istorice. Putini vizitatori îsi imagineazã cã în urmã cu peste patru secole aici s‑a purtat o bãtãlie aprigã în care au participat cazaci, turci, tãtari si munteni. În timp ce Podul Înalt continuã sã fie simbolul luptei antiotomane, amintirea bãtãliei de la Docolina ne aminteste cã judetul Vaslui a fost martorul unor confruntãri în care s‑au înfruntat armate diverse.

Vasluiul este un tinut legendar si locul unor bãtãlii epice

CONCLUZII…Bãtãlia de la Docolina rãmâne un episod spectaculos si paradoxal din istoria Moldovei. Ea ne aratã cã uneori cele mai curajoase tactici se pot întoarce împotriva propriilor initiatori, asa cum s‑a întâmplat cu cireada de vaci si herghelia de cai folosite de Petru Schiopul. Ea ne aminteste de rivalitãtile dintre boieri si de implicarea marilor puteri în tronul Moldovei. Si, mai presus de toate, ne îndeamnã sã privim cu mai multã curiozitate cãtre colturile mai putin cunoscute ale judetului Vaslui.