Asistenta socialã a urmãtorului deceniu, pusã în dezbatere publicã de Consiliul Judetean Vaslui

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A SERVICIILOR SOCIALE
Dincolo de limbajul de lemn, cifrele descriu un judet Vaslui care intrã în urmãtorul deceniu cu problemele serioase. Tabloul demografic de la pagina 23 a strategiei aratã cã populatia a scãzut, de la 390.015 persoane în 2015, la 369.517 în 2024, o reducere de peste 20.000 de locuitori. Tot documentul scoate în evidentã cã ponderea populatiei de peste 50 de ani si peste este usor mai ridicatã decât media nationalã, în timp ce grupa 0-9 ani are încã o pondere peste media tãrii. Cu alte cuvinte, Vasluiul trebuie sã rãspundã simultan nevoilor unei populatii care îmbãtrâneste si celor ale unui numãr important de copii, întru-un context în care baza de populatie se restrânge.
180 de comunitãti marginalizate, la nivel de judet
Imaginea socialã este si mai complicatã în mediul rural. Strategia inventariazã, pe baza Atlasului Zonelor Rurale Marginalizate si al Dezvoltãrii Umane Locale, nu mai putin de 180 de comunitãti maginalizate în judet, împãrtite în patru categorii, dupã numãrul de locuitori din zonele respective. În acelasi timp, documentul enumerã printre cauzele vulnerabilitãtii sãrãcia, lipsa locurilor de muncã, conditiile improprii de locuit, sãnãtatea precarã, lipsa educatiei, dependentele si dificultatea de integrare. Aceastã listã aratã cât de greu va fi ca un singur sistem, cel de asistentã socialã, sã compenseze deficiente ce tin de economie, sãnãtate, educatie, transport si locuire. Aici apare prima întrebare serioasã pentru viitoarea Strategie: cât de aproape vor ajunge serviciile de oamenii care au nevoie de ele? Documentul consemneazã cã, în aprilie 2025, în judetul Vaslui existau 80 de furnizori acreditati, dintre care 59 publici si 21 privati. Reteaua este, asadar, importantã din punct de vedere numeric. Dar tabelele privind serviciile licentiate indicã o concentrare importantã în mediul urban. În cazul serviciilor publice gestionate de DGASPC Vaslui si directiile de asistentã socialã, sunt trecute 83 de centre/servicii, dintre care 61 în mediul urban si 22 în mediul rural. De asemenea, capacitatea înscrisã în document este de 2.711 locuri/beneficiari în urban si 286 în rural. Chiar dacã tipurile de servicii nu sunt perfect comparabile, diferenta indicã problema esentialã: existenta unui serviciu undeva în judet nu înseamnã automat acces real pentru un beneficiar dintr-o comunã mai îndepãrtatã. Numai cã strategia pare sã înteleagã aceastã vulnerabilitate. Pentru copii, ea pune accent pe prevenirea separãrii de familie si pe întãrirea serviciilor publice de asistentã socialã din localitãti. Una din tintele explicite este cresterea cu 30% a numãrului de copii beneficiari de servicii de prevenire a separãrii de familie. În plus, sunt prevãzute întâlniri periodice între DGASPC Vaslui si serviciile locale, diagnoze sociale si o mai bunã colaborare între administratie, scoalã, sãnãtate si institutiile de ocupare a fortei de muncã. Este o directie cât se poate de corectã: interventia timpurie este mult mai utilã decât situatia în care sistemul ajunge la familie abia când separarea copilului este inevitabilã. Datele privind protectia copilului oferã, de altfel, mici motive de optimism. Numãrul copiilor beneficiari ai unei mãsuri de protectie specialã de tip familial a scãzut de la 2.592 în 2020 la 1.828 în 2024. Reducerea apare atât în rural, cât si în urban, iar strategia o asociazã inclusiv cu interventiile mai rapide, scãderea natalitãtii si sprijinul acordat tinerilor care pãrãsesc sistemul dupã 18 ani. Totusi, aici strategia ar trebui cititã cu o micã rezervã: o scãdere a numãrului de beneficiari nu este, prin ea însãsi, dovadã a unei îmbunãtãtiri sociale. Ea trebuie corelatã cu numãrul de copii aflati efectiv în risc, cu reintegrãrile reusite, cu recurenta cazurilor si cu accesul la servicii de prevenire. Astfel, un indicator bun pe hârtie poate ascunde o populatie mai micã sau, pur si simplu, cazuri care nu ajung la sistem.
O altã abordare a persoanelor cu dizabilitãti
Poate cea mai ambitioasã schimbare este anuntatã în zona dizabilitãtii. Strategia prevede o reducere cu 40% a numãrului persoanelor adulte cu dizabilitãti institutionalizate, raportat la persoanele asistate în sistemul rezidential la sfârsitul anului 2024. În locul institutiei clasice, documentul propune integrarea în comunitate, locuinte alese liber, servicii de sprijin la domiciliu si asistenta personalã necesarã. Este directia modernã si necesarã, dar si una dintre cele mai greu de pus în practicã. Dezinstitutionalizarea nu înseamnã doar închiderea unui centru, înseamnã locuintã, servicii comunitare, personal calificat, transport, acces la medic si, acolo unde este posibil, inclusiv un loc de muncã. Fãrã aceste componente, mutarea dintr-un cãmin într-o locuintã protejatã poate deveni doar o schimbare de adresã, nu o crestere realã a autonomiei.
Vârstnicii, o prioritate a noii Strategii
Capitolul dedicat vârstnicilor este unul dintre cele mai consistente din Strategie si vine într-un moment în care presiunea demograficã va creste. Sunt propuse centre de zi, îngrijire la domiciliu, servicii comunitare, echipe mobile, registre ale persoanelor cu nevoi de îngrijire de lungã duratã si instruirea îngrijitorilor informali. Pentru persoanele cu pierderi semnificative ale autonomiei, strategia urmãreste dezvoltarea serviciilor comunitare si mãsurarea inclusiv a ratei de acoperire a nevoilor de îngrijire. Vorbim de o schimbare de perspectivã mai mult decât binevenitã pentru cã o persoanã vârstnicã nu ar trebui sã mai ajungã într-un centru rezidential doar pentru cã în satul sãu nu existã o echipã care sã-l poatã ajuta acasã. Riscul este însã cã numeroase mãsuri din strategie sunt evaluate prin indicatori precum „numãr de campanii”, „numãr de dezbateri”, ori „numãr de servicii înfiintate”. Vorbim de indicatori care aratã cât a lucrat institutia, însã nu aratã neapãrat si cât s-a schimbat în bine viata beneficiarului. Pentru anul 2036, mai relevante vor fi rãspunsurile la întrebãri precum: câti vârstnici dependenti primesc efectiv îngrijire la domiciliu, cât dureazã pânã primesc ajutor, cât de mult a scãzut fenomenul de izolare pentru acesti beneficiari sau câte comune sunt acoperite, în mod real.
Locuri de muncã si locuinte pentru victimele violentei domestice
Si în domeniul violentei domestice, Strategia merge dincolo de simpla interventie de urgentã. Sunt prevãzute actiuni de preventie si sensibilizare, formarea specialistilor si colaborarea între DGASPC Vaslui, politie, scoalã, unitãti medicale si ONG-uri. Pentru victime sunt avute în vedere, inclusiv programe de abilitare economicã, colaborarea cu serviciile de ocupare a fortei de muncã si accesul la locuintã. Este important, deoarece iesirea din violentã depinde adesea nu doar de protectie, ci si de independentã financiarã si posibilitatea unei locuinte sigure. Din nou, succesul va depinde mai putin de numãrul protocoalelor semnate si mai mult de timpul de rãspuns, locurile disponibile si continuitatea sprijinului dupã iesirea victimei din situatia de crizã.
O strategie constrânsã financiar
CONDITIONARE… Marea vulnerabilitate a Strategiei rãmâne însã finantarea. Documentul precizeazã cã planurile anuale vor detalia beneficiarii, serviciile existente si cele ce urmeazã sã fie înfiintate, contractarea serviciilor de la furnizorii privati, bugetul estimativ si sursele de finantare. Raportul economic aferent proiectului spune însã cã finantarea serviciilor sociale se suportã din bugetul local al judetului Vaslui, pe baza solicitãrilor DGASPC Vaslui si „în limita fondurilor alocate”. Formula este una legalã si realistã din punct de vedere financiar, însã nu oferã garantia cã aceastã Strategie va putea fi respectatã pe o duratã de zece ani. O Strategie pentru perioada 2026-2036 ar avea mai multã credibililitate dacã marile obiective, cum ar fi dezinstitutionalizarea, îngrijirea la domiciliu, serviciile comunitare rurale, ar fi însotite de jaloane financiare multianuale si de prioritãti clare pentru situatia în care banii nu ajung pentru toate. Documentul are însã un mecanism de corectie. Prevede monitorizarea prin raportãri lunare, trimestriale, semestriale si anuale, evaluarea obiectivelor si posibilitatea revizuirii Strategiei în functie de evolutia nevoilor si de modificãrile legislative. Sunt definite chiar patru întrebãri de bazã ale monitorizãrii: cine monitorizeazã, ce se monitorizeazã, cum si când. Este un punct forte, sã spunem, cu conditia ca rapoartele sã nu rãmânã doar documente interne. Pentru populatia judetului Vaslui ar conta foarte mult ca ele sã fie accesibile si sã arate anual nu numai ce activitãti au fost bifate, ci si ce rezultate concrete s-au obtinut în fiecare zonã a judetului.
Un document care se doreste a fi votat în grabã
DE UNDE VOR VENI BANII?…Documentul postat pe site-ul Consiliului Judetean Vaslui aratã cã draftul a intrat în consultare, cã au fost organizate cinci întâlniri cu factorii interesati si cã urmeazã dezbaterea în deliberativul judetean. În acelasi timp, referatul subliniazã necesitatea adoptãrii urgente a documentului în prima sedintã a CJ Vaslui. Pentru o Strategie care va orienta serviciile sociale timp de zece ani, consultarea ar trebui sã fie ceva mai mult decât ultima etapã înaintea unui vot grãbit. Cu atât mai mult cu cât chiar legea pune accent pe consultarea cât mai multor furnizori publici si privati, a profesionistilor si a organizatiilor care îi reprezintã pe beneficiari. În ansamblu, Strategia de Dezvoltare a Serviciilor Sociale a Judetului Vaslui 2026-2036 este un document absolut necesar si, pe multe capitole, mult mai aproape de problemele reale decât limbajul administrativ lasã sã se vadã. Directia este corectã: preventie în loc de interventie târzie, comunitate în loc de cãmine izolate, autonomie în loc de dependentã si cooperare între servicii în locul traseului birocratic al beneficiarului. Însã succesul acestei Strategii nu se va mãsura nici în numãrul de pagini, nici în proceduri si nici în protocoale. Se va mãsura în comune în care va exista un asistent social usor de gãsit, în copii care rãmân în familii sigure, în persoane cu dizabilitãti care pot trãi independent, în victime ale violentei care îsi pot reconstitui viata si în vârstnici care primesc ajutor fãrã sã fie obligati sã-si pãrãseascã locuinta. Pentru judetul Vaslui, provocarea urmãtorului deceniu, din punct de vedere al asistentei sociale, nu este doar sã scrie o strategie, ci sã identifice surse financiare astfel încât sã o facã sustenabilã si sã o ducã pânã în satul cel mai izolat, astfel încât viata vasluienilor sã se schimbe, cu adevãrat, în bine.