VIDEO | A fost sau n-a fost… invitat Tonița la Bârlad? Primarul a petrecut cu lăutari și l-a somat pe „regele” rugbyului românesc să mintă
ÎNVERȘUNAȚI... Funcționarii Primăriei Bârlad au făcut apel la Ovidiu Tonița și i-au cerut să recunoască faptul că a fost invitat la Bârlad, dar acesta ar fi declinat invitația! E ca și cum ai face „treabă mare”, apoi mai pui și un ventilator să o împrăștie
BOROȘ PETRECE LA SĂRBĂTOAREA RUGBYULUI, DAR UITĂ REGELE
SCANDAL… Funcționarii Primăriei Bârlad nu-și asumă gafa de a nu-l fi invitat pe marele rugbist al Bârladului, Ovidiu Tonița, care a jucat pentru România la 5 ediții ale Campionatului Mondial, la manifestarea de celebrare a rugbyului bârlădean. O rușine care greu va fi spălată, având în vedere că Tonița a fost un monument al rugbyului românesc. Mai mult decât atât, aceștia califică știrea drept „fake-news” și fac apel la Tonița să vină cu un punct de vedere în care să recunoască că a fost invitat, dar nu a putut veni. La mai bine de 48 de ore de la acest apel, rugbystul care se află în Franța nu a venit cu nicio „infirmare”. Mai mult decât atât, cel care a semnalat lipsa lui Tonița, fostul consilier județean Alexandru Curelaru, consideră că funcționarii „se afundă tot mai tare în ridicol și minciună” și cere dovada, adică acea invitație care se presupune că ar fi fost trimisă lui Ovidiu Tonița. Au apărut imagini cu Boroș care a mâncat și a băut la petrecerea oferită rugbyului bărlădean, arătând cât a înțeles acesta din fenomenul născut la Bârlad, care este considerat templul rugbyului românesc. Să-i stea cârnații în gât pentru că a omis să-l cheme pe Tonița la aceste evenimente și să-i fie rușine că încearcă această manipulare grotească, prin care încearcă să acopere mizerie sub preș, prin tot felul de minciuni. Boros nu dă doi bani pe rugby și nu face nimic pentru a se continua tradiția acestui sport la Bârlad. Să nu uităm cum acesta a vrut să distrugă baza sportivă, din lăcomia de a vinde terenuri pentru dezvoltatorii imobiliari și cum a încercat să-i păcălească pe iubitorii acestui sport, momindu-i pe cei din fruntea rugbyului bărlădean cu un teren la schimb în comuna Ciocani.
Imediat după ce a fost publicată știrea cu ignorarea lui Ovidiu Tonița, funcționarii Primăriei Bârlad au reacționat furibund cu un comunicat acuzator. „Primăria Municipiului Bârlad respinge categoric informațiile false apărute în spațiul public, pe rețelele de socializare, și preluate, fără o minimă verificare, de o parte a presei locale (o mica parte, din fericire), potrivit cărora fostul rugbist Ovidiu Tonița nu a fost invitat la manifestările dedicate împlinirii a 70 de ani de rugby la Bârlad, eveniment organizat în cadrul Zilelor Culturale ale Bârladului. Această afirmație este neadevărată. Domnul Ovidiu Tonița, fost jucător al echipei naționale de rugby a României, Cetățean de Onoare al municipiului Bârlad și una dintre personalitățile importante ale sportului bârlădean, a fost invitat să participe la eveniment. Reprezentanții comitetului de organizare au luat legătura cu domnia sa în mod repetat, începând din luna ianuarie. Domnul Mihai Zugravu, unul dintre reprezentanții comitetului de organizare, l-a contactat pe domnul Ovidiu Tonița atât la data de 27 ianuarie, cât și la data de 12 aprilie. La acel moment, domnul Tonița a transmis că nu poate fi prezent la manifestările aniversare. Ulterior, la data de 30 aprilie, domnul Adrian Arnăutu, purtător de cuvânt al Primăriei Municipiului Bârlad și membru al comitetului de organizare, l-a contactat telefonic pe fostul campion. În cadrul unei discuții de aproximativ 10 minute, domnul Ovidiu Tonița a declinat din nou invitația de a onora evenimentul dedicat celor 70 de ani de rugby la Bârlad. Primăria Municipiului Bârlad consideră regretabil faptul că numele unui sportiv de referință pentru rugbyul românesc și pentru comunitatea bârlădeană a fost folosit într-o construcție publică neadevărată, menită să afecteze imaginea unei manifestări organizate cu respect față de istoria rugbyului local, față de foștii și actualii jucători, antrenori, arbitri și oameni care au slujit acest sport. Este cu atât mai regretabil că această informație a fost preluată fără verificare, în condițiile în care un simplu demers jurnalistic către organizatori lămurea imediat situația. Primăria Municipiului Bârlad își exprimă respectul față de domnul Ovidiu Tonița și față de întreaga sa carieră sportivă. Tocmai de aceea, considerăm necesar ca adevărul să fie cunoscut public: domnul Ovidiu Tonița a fost invitat, a fost contactat în mod repetat și a transmis că nu poate participa. Având în vedere această realitate, ne exprimăm speranța că domnul Ovidiu Tonița va lua act de informațiile false în care au fost implicate atât numele său, cât și numele instituției Primăriei Municipiului Bârlad. Avem convingerea că, prin ținuta morală care i-a însoțit cariera și prin respectul datorat titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Bârlad, domnia sa va contribui la restabilirea adevărului și va infirma public această afirmație neadevărată”
Curelaru: „Vă afundați și mai tare în ridicol și minciună!”
În ciuda siguranței și a virulenței exprimate de funcționarii de la Primăria Bârlad, Alexandru Curelaru și-a păstrat punctul de vedere și a cerut dovada! “Puteți să arătați opiniei publice pentru a elimina orice suspiciune care planează asupra acestui subiect, invitația trimisă către Ovidiu Tonita? Să ne postați dovada trimiterii acesteia? Data, ora etc? Nu invitația care se face în 2/3 minute! Este suficient o captură de ecran cu mailul trimis în data de…ora… sau pe WhatsApp! La ultimul apel telefonic dintre dl Arnăutu și Ovidiu Tonita, apelul s-a încheiat astfel: “Acum facem o invitație, vorbesc cu dl primar, facem o invitație luăm bilet de avion, te sun imediat”, iar acel apel nu a mai existat! Ovidiu nu avea nevoie de nimic să fie prezent la acest eveniment, nici de avion, nici de nimic, avea nevoie de respect și apreciere, dar mai ales de o invitație în mod oficial cu data și ora concretă a evenimentului, care la primul apel din ianuarie nu se știa! Încetați să mai acuzați omul că a declinat invitația de nenumărate ori, nu de alta dar….. nu e frumos!Asumați-vă! Însuși viceprimarul Palade a recunoscut în anumite cercuri că invitația către Ovidiu nu a mai fost trimisă!”, a replicat Alexandru Curelaru
Veselie mare la petrecerea rugbyștilor: să trăiască domn’ primar!
NU E FAKE NEWS ȘI ACEASTĂ FILMARE?… O filmare apărută în spațiul public ne arată atmosfera petrecăreață de la ceea ce s-a numit „repriza a III-a” a meciului. În timp ce primarul Boroș lua masa alături de consilierul Mihai Zugravu, devenit din șef de gară mare specialist în sport, rugbyștii invitați savurau muzica și, probabil, băutura oferită cu generozitate de Primăria Bârlad. Veselia zgomotoasă a sportivilor pare să-i fi deranjat puțin masa domnului primar, dar acesta nu s-a supărat! O dată în viață ai ocazia să sărbătorești 70 de ani de rugby la Bârlad, cu rușinea că ai uitat să chemi pe regele rugbyului românesc, bârlădeanul Tonița.
Behaila si Paharel, prestati mai cu aplomb in comentarii ca se infurie RedBull si va taie din beneficii FtvnGsvF pe toti. =)))
Domnule Irimia, vi s-au rupt coardele viorii? Bag seama că pișcați – imparțial, desigur – numai o coardă!
Câteodată, ce-i drept, se întâmplă ca vederile unui om să se îngusteze până când persoana respectivă ajunge să vadă din tot orizontul doar un minuscul punct, punctul lui de vedere.
Amar de oameni nu scot pe gușă zilnic marile adevăruri și nu ni le îndeasă-n căpățâni cu parul.
Au, adică, îndoieli, d’aia stau frumos pe priciul lor, și nu biciuiesc mereu cu ele…
Pentru dumneavoastra, cea care incercati sa pervertiti realitatea pentru ca asa va cere cel ce va plateste simbria, avem un loc rezervat la Spitalul de Psihiatrie Socola. Mergeti sa va faceti bine pentru ca altfel o sa o apucati pe drumul pierzaniei si la Judecata de Apoi nu o sa ajungeti in Rai ci in strafundurile Iadului. Dar nu-i bai, ca o sa fiti colega cu Red Bull si ceilalti membri ai cirezii (pardon gastii, ma scuzati am vrut sa scriu grup de sustinere!!!!) care ii inalta ode prea-iubitului si mult prea-slavitului dictator care conduce Republica Barlad!
Nu-i cazul. Tocmai am ieșit de la Spitalul de Psihiatrie Socola.
Mă apuc, musai, de jurnalism. Am rămas cu o pată și simt nevoia s-o proiectez pe garduri.
Încolo, incântat de cunoștință! Sunt de acord cu dumneavoastră, din cauza că primarul Boroș nu era născut, au câștigat moldovenii războiul cu turcii la Podul Înalt, leat 1475, altminteri….
Oricum, apreciez, de aici până acolo la poarta dvs, calitatea si exactitate informațiilor pe care le dețineți despre mine, probabil urmăriți REALITATEA sau ROMANIA TV. Credeam că numai eu știu că-s plătit cu bani grei de oameni răi.
Mă scuzați, trebuie să cumpăr urgent o pereche de cizme, azi îmi vine simbria și am nevoie de o cutie pentru a depozita pitacii.
Uai ce borât, să bagi in tine că un boltist fomist🤦
Un jeg de primar nu a avut Bârlad ul de cand e.
Boroș un escroc si hoț mai tere decat Aldo Moro.
Filmarea dovedeste, inca o data, dispretul lui Red Bull fata de PSD. In imagini acesta este inconjurat de gasca care il sustinea la PNL si pe care a transferat-o la PSD. In ceea ce priveste respectul fata de cheltuirea banului publica imaginile spun totul, a marit taxele si impozitele ca sa poata chefui el si ciracii lui pe banii publici.
Iată o povestire polițistă plină de suspans, construită în jurul celor trei personaje implicate în celebrul „caz de la Iași” din 2006 (unde Lucian Timofticiuc, Claudiu Alexa și Marian Russo au înființat o asociație cultural-politică controversată), transpusă acum într-o intrigă detectivistică de patrimoniu.
Jurnal de anchetă: Cazul „Miorița”
Ploua mărunt peste dealurile Copoului, iar în biroul inspectorului-șef de la Investigarea Criminalității Culturale, fumul de țigară se îmbinat cu mirosul de cafea ieftină. Pe birou stătea un dosar voluminos pe care scria un singur nume: Timofticiuc. Alături, într-o pungă de plastic pentru probe, se afla un manuscris vechi, îngălbenit, legat în piele tocită: celebrul text original al baladei Miorița, cel cules de Alecu Russo în munții Vrancei și considerat pierdut de mai bine de un secol.
Sau, cel puțin, așa crezuse lumea. Până în acea noapte.
Dispariția de la Muzeu
Totul începuse cu un apel de urgență primit la ora 02:00 de la paznicul Muzeului Literaturii. Cineva spăsese vitrina securizată din aripa dedicată pașoptiștilor. Nu se atinsese de aur, nu luase tablouri scumpe. Ținta fusese chirurgicală: manuscrisul original al lui Russo.
La fața locului, inspectorul dăduse peste un indiciu bizar. Pe podeaua de mozaic, lângă cioburile securizate, se afla o broșură cu antetul unei organizații obscure fondate recent la Iași: „Comunitatea Moldovenilor”.
Numele celor trei membri fondatori de pe actul constitutiv i-au sărit imediat în ochi: Lucian Timofticiuc, Claudiu Alexa și Marian Russo.
Interogatoriul de la Cafenea
Inspectorul i-a localizat pe cei trei într-o cafenea discretă din spatele Palatului Culturii, unde păreau să pună la cale următoarea strategie de imagine a asociației lor.
— Domnilor, a spus inspectorul, trăgând un scaun fără să ceară voie. Avem o problemă națională. Miorița lui Alecu Russo a dispărut azi-noapte. Și se pare că numele asociației voastre e scris peste tot pe la locul faptei.
Marian Russo a sărit primul, indignat, ridicând mâinile în aer:
— Domnule inspector, e o înscenare! Eu port numele lui Alecu Russo, credeți că aș profana memoria înaintașilor mei? Noi doar milităm pentru cultură, nu suntem spărgători de muzee!
Claudiu Alexa părea mai calm, dar ochii îi fugeau agitați spre ieșire.
— Eu am alibi, a intervenit el rapid. Azi-noapte am fost la tipografie până târziu, verificam materialele pentru lansarea asociației. Puteți întreba graficianul. Nu știm nimic despre manuscris.
Doar al treilea om de la masă, Lucian Timofticiuc, rămăsese tăcut. Își învârtea tacticos lingurița în ceașca de espresso, schițând un zâmbet ironic. Era cunoscut ca un maestru al manipulării media, omul care putea lansa o știre falsă și agita spiritele într-o țară întreagă în doar câteva minute.
— O poveste frumoasă, inspectorul, a spus Timofticiuc, privindu-l direct în ochi. Dar n-aveți dovezi. O broșură lăsată pe jos poate fi pusă de oricine vrea să ne discrediteze mișcarea.
Capcana
Inspectorul a zâmbit în sine. Știa cu cine are de-a face. Timofticiuc nu furase manuscrisul ca să-l vândă pe piața neagră; îl furase pentru a-l folosi ca pe un simbol, un instrument de șantaj politic și imagine pentru a demonstra „autenticitatea” mișcării sale.
— Ai dreptate, Lucian, a spus inspectorul, ridicându-se. N-am dovezi. Încă. Dar am trimis deja amprentele de pe vitrină la laborator. Și apropo… cel care a spart geamul s-a tăiat. Am găsit urme de sânge pe rama metalică. În trei ore avem rezultatele ADN.
La menționarea testului ADN, Alexa a tresărit ușor, privind spre Timofticiuc. Timofticiuc, însă, a rămas de gheață. Însă inspectorul observase ceva ce maestrul de ceremonii uitase să ascundă: la mâna dreaptă, ascuns sub manșeta cămășii scumpe, Timofticiuc avea un plasture proaspăt, iar la încheietură se zărea o zgârietură fină, de sticlă.
Adebărul iese la iveală
Inspectorul n-a plecat. A urmat un flagrant ca la carte două ore mai târziu, când Timofticiuc, speriat de cacealmaua cu testul ADN rapid, a încercat să mute manuscrisul din portbagajul mașinii sale într-un safe-house din afara orașului.
Când mașina a fost blocată de echipajele de poliție pe șoseaua spre Bucium, Timofticiuc a înțeles că jocul s-a terminat. În geanta diplomat de pe scaunul din dreapta se afla Miorița.
— De ce ai făcut-o? l-a întrebat inspectorul, în timp ce agentul îi puneau cătușele.
— Pentru că mitul are putere, a șoptit Timofticiuc, pierzându-și pentru prima dată zâmbetul trufaș. Cine deține Miorița, deține sufletul acestui popor. Alexa și Russo doar au vorbit despre asta. Eu am avut curajul să o iau.
Manuscrisul s-a întors în siguranță la muzeu, iar asociația celor trei moldoveni a intrat în istorie nu prin vreo mare realizare culturală, ci prin cel mai bizar jaf de patrimoniu din câți s-au văzut.
Iar ai uitat de pastile!