CE CRED ROMÂNII?… O întrebare, de altfel, foarte controversată, revine mereu și mereu în spațiul public din România: „A fost mai bine în comunism?”. O auzim pe rețelele de socializare, în familie, în discuții cotidiene și, uneori, chiar de la oameni care nu au trăit nicio zi înainte de 1989. Se invocă locul de muncă sigur, apartamentul primit de la stat, prețurile mici, existența fabricilor și a locurilor de muncă, dar mai ales o presupusă ordine pe care democrația de astăzi nu ar mai fi capabilă să o ofere.
Un sondaj de opinie realizat în vara anului 2025 de INSCOP Research, la comanda IICCMER, arată cât de adâncă este această nostalgie. Rezultatele sondajului publicate la acel moment au generat discuții foarte aprinse în spațiul public și au împărțit opinia publică în tabere: 66,2% l-au considerat pe Nicolae Ceaușescu un lider bun, 55,8% au apreciat că regimul comunist a fost un lucru bun pentru România, iar 48,4% au declarat că atunci se trăia mai bine. În același sondaj, 80,9% au recunoscut că înainte de 1989 exista mai puțină libertate. Aici se află marea contradicție. Cum poate fi socotit bun un regim despre care chiar majoritatea celor chestionați admite că a oferit mai puțină libertate? Nu vreau să insult amintirile nimănui. Oamenii pot păstra amintiri frumoase dintr-o perioadă istorică rea. Au iubit, au întemeiat familii, au mers la nunți, au crescut copii și s-au ajutat între ei. Mulți își amintesc, de fapt, propria tinerețe, nu partidul unic, securitatea ori frigul din apartamente. Nostalgia personală este omenească. Dar amintirile din tinerețe nu poate ține loc de verdict istoric asupra unei dictaturi. Un regim nu trebuie judecat după amintirile fericite ale unui om, cât mai degrabă după drepturile pe care le recunoștea tuturor și după ceea ce făcea celui care îndrăznea să gândească diferit.
Ce spun dosarele de la Vaslui
Am mers în arhive tocmai pentru că nostalgia lucrează cu imagini neclare și propagandă, în timp ce documentele păstrează nume, fapte, detalii și destine. În dosarele comunismului nu găsim lozinca liniștitoare că statul avea grijă de om, ci vedem cum statul îl urmărea, îl ancheta și îl pedepsea pe omul care nu se supunea. În ultimul an am scris o serie de articole despre represiunea și ticăloșenia regimului comunist, articole pe care o să le rezum pe scurt (doar câteva). La Berezeni, Vasile Bourceanu era un gospodar respectat. Avea pământ, animale și o avere strânsă prin muncă. Când a refuzat să intre în gospodăria colectivă, regimul l-a transformat în chiabur și „dușman al poporului”. În logica noii puteri, hărnicia devenea un păcat capital, proprietatea devenise un mare păcat, iar refuzul de a renunța la agoniseala familiei era tratat ca ostilitate politică. Povestea lui reprezintă imaginea unei politici prin care țăranul român a fost lipsit de pământ și de dreptul de a hotărî pentru propria gospodărie.
În dosarele securității apare organizația „Scutul Patriei”, formată în 1949 în principal din elevi vasluieni. Se întâlneau în pădurea Paiu, vorbeau despre libertate, redactau manifeste și sperau la căderea regimului. Securitatea i-a numit „dușmani ai poporului”. Douăzeci și șapte de inculpați, majoritatea tineri, au ajuns în fața justiției militare în ianuarie 1950. Elena Negruț, arestată împreună cu colegii ei, a fost bătută în anchetă și condamnată. Putem discuta critic naivitatea ori radicalismul unor planuri făcute de niște adolescenți, dar întrebarea este următoarea: ce fel de stat își transformă elevii în dușmani pentru că aceștia visează la o altă ordine politică?
În Bârladul anului 1969, câțiva elevi de clasa a VIII-a au făcut un joc adolescentin inspirat dintr-un roman de război citit, au desenat simboluri naziste într-un caiet și au inventat o organizație numită „Divizia Reich”. Într-o societate liberă, asemenea gesturi trebuie explicate, condamnate și corectate prin educație. Statul comunist a pus însă în mișcare Securitatea, Miliția și partidul. Un caiet de copii a devenit dosar strict secret, iar elevii au fost interogați și supravegheați. Episodul arată reflexul unui stat care vedea în orice abatere de la linia oficială o amenințare ce trebuia cercetată politic.
Chiar istoria ziarului „Vremea Nouă”, prin propria existență vorbește despre lipsa libertății de exprimare. Până la 22 decembrie 1989, publicația era organul județean al partidului. După căderea dictatorului, ziariștii au putut tipări mesajul „Dictatorul a căzut!”. Schimbarea aproape instantanee nu dovedește că, înainte, presa fusese liberă, ci contrariul, exprimarea liberă depindea de cine controla puterea. O presă care are voie să vorbească numai după prăbușirea dictatorului nu este presă liberă, ci instrument de propagandă. Am ales aceste povești pentru că sunt apropiate nouă și oamenii rezonează diferit în comparație cu poveștile de la București, Pitești sau Sighet. Sunt istorii din Berezeni, Vaslui și Bârlad.
Pâinea nu poate înlocui libertatea
Apărătorii comunismului spun în cor că „Toată lumea avea serviciu”. Este adevărat că statul garanta formal ocuparea forței de muncă. Tot statul controla însă repartițiile, limita inițiativa economică, controla presa, îngrădea călătoria în străinătate și pedepsea opoziția. Un loc de muncă nu îl face liber pe omul căruia îi este interzis să critice partidul sau regimul care îi dă acel loc de muncă. Să nu mai spunem că aceste locuri de muncă se ofereau foarte selectiv, cei cu pile la securitate sau cei care aveau carnet de partid prindeau cele mai bune locuri, nu exista meritocrație.
De asemenea, se spune și că „statul dădea locuințe”. Au existat construcții, industrializare, școli și spitale, iar o judecată istorică serioasă nu trebuie să ascundă aceste realități. Dar șoselele, uzinele sau blocurile nu spală caracterul unei dictaturi. Și regimurile nedemocratice construiesc. Întrebarea este cu ce preț, cui îi aparține rezultatul și dacă cetățeanul are dreptul să se opună, să aleagă și să ceară socoteală. Pentru mine, criteriul decisiv este libertatea. Orice regim care nu recunoaște libertatea gândirii, libertatea conștiinței, libertatea exprimării și dreptul la proprietate privată este un regim rău. Proprietatea îi oferă omului un spațiu de autonomie în fața puterii. Când statul îți poate lua pământul, mica afacere sau casa pentru că ai fost declarat „chiabur” ori „dușman”, el nu îți confiscă numai bunurile; îți confiscă dreptul de a fi independent.
La fel, libertatea conștiinței nu înseamnă doar dreptul de a gândi în sinea ta. Înseamnă să poți spune ceea ce crezi, să îți mărturisești credința, să refuzi minciuna propagată de regim, să citești ce dorești, să votezi între alternative adevărate și să nu te temi că o discuție din propria casă va ajunge pe masa securității. Libertatea este ceea ce ne face oameni, nu simple piese într-un mecanism de stat. Fără libertate, chiar și siguranța materială devine o formă de dependență și de control, primești atât cât hotărăște puterea și taci pentru a nu pierde ceea ce ai primit.
Românii trăiesc cea mai bună perioadă istorică
Democrația românească de astăzi are deficiențele proprii, pentru că este o „democrație originală”, așa cum a fost construită de comuniștii FSN-iști, deghizați în democrați. Corupția, inegalitățile și nepăsarea autorităților alimentează pe bună dreptate furia oamenilor. Dar nemulțumirea față de prezent nu schimbă trecutul. Într-o democrație putem critica Guvernul, putem schimba conducerea prin vot, putem publica un asemenea articol și ne putem apăra proprietatea în justiție. În comunism, tocmai aceste mijloace de îndreptare a răului erau anulate. Cu siguranță au existat oameni buni și clipe frumoase în comunism, dar regimul comunist nu a fost bun. A schimbat egalitatea cu supunerea, grija statului cu controlul și ordinea cu suprimarea. A luat proprietăți, a distrus destine și a transformat gândirea liberă într-un mare păcat. Când cineva spune că era mai bine, merită ascultat și întrebat ce îi lipsește astăzi. Amintirile frumoase din tinerețe nu trebuie folosite pentru a idealiza un regim. Iar dintre toate lucrurile pe care le poate pierde un om, libertatea rămâne cel mai de preț. Am menționat doar o parte dintre problemele de ordin politic, social și uman, fiindcă lista neajunsurilor regimului este prea lungă: penurie de alimente, raționalizarea, controlul absolut, economie planificată, propagandă, cozi interminabile la alimente, butelii și multe altele.
Cu puțina sau mai multa carte tierii erau angajați, aveau un salar, o cazare… o casa dupa casatorie,,, iar de foame nu a murit nimeni… distractia era la maxim, cu orchestre la crisme, cu un litoral de pomina, cu statiuni de odihna sau … si tratament, Acum distractii yok ..e jaful pisti tăt. Fara bonuri fiscale la doctori, servisuri auto, piete, bazar etc…. Populatia tinara vine in vizita in Romania. Muncesc/ stau pe unde apuca, .. ..
Ba tu ori o faci ori ești, ce președinte ai ales? Era turul întâi doar urma turul doi că să se aleagă președintele și ca să nu iasă Elena lasconi, că fii sigur ea câștiga,, sau anulat alegerile, noi am trecut printr-o asemenea alegere când cu Corneliu Vadim Tudor, pe care toată lumea îl vedea președinte și când colo nu a avut noroc a ieșit Iliescu, așa și acuma ieșea tanti Lenuța dar ar fi fost o catastrofă pentru țară
In 89 Romania avea zero datorii. După 36 de ani, avem 250 de miliarde euro datorii!!!! Cine a furat banii ăștia , că nu se vede nimic construit fata de 89.
Nu ia furat nimeni am avut o țară de asistați sociali, la mine la țară 90 0/0 luau ajutoare sociale, oameni buni de muncă, se puteau construi autostrăzi cu banii ăștia dar cine să le facă, Iliescu cu gașca lui, Băsescu care spunea că nu ne trebuie autostrăzi, și uite așa sau băut pe la bombe miliardele și sau pișat prin boscheți banii, așa conducători ce am avut, au păpat și alții din miliarde să ne aducem aminte de autostrada Transilvania cu americanii de la Bechtel când nu găsea Năstase, primul ministru contractele, de râsul răsurilor
DACA IN 80 ERAM CU 10 ANI INAINTEA CHINEI ACUM SUNTEM CU 100 DE ANI IN URMA CHINEI, CE NE- A DAT UE.
Tie nu ti-a dat minte nimeni!
Niște frustrați,prostălăi,sunt colegii noștri care erau repetenții clasei,astăzi își dau cu părerea pe rețelele de socializare despre toți și despre toate,neputincioși într-o societate democratică,da, ei sunt nostalgici că nu reușesc să se descurce pe cont propriu din propriile convingeri,vor să fie conduși de un Comandant General,nu de patroni.
Astia de care zici, deja sunt condusi de un guru, un fel de Messia care le-a acaparat bruma de minte.
Ce societate democratică vezi uai chiorule😡 Am ales un președinte iar democrația ta de căcat, nu i-au dat voie sa conducă. Asta e democrație , nicăieri în lume nu a existat așa ceva. Taci dracului din gura
Ba tu ori o faci ori ești, ce președinte ai ales? Era turul întâi doar urma turul doi că să se aleagă președintele și ca să nu iasă Elena lasconi, că fii sigur ea câștiga,, sau anulat alegerile, noi am trecut printr-o asemenea alegere când cu Corneliu Vadim Tudor, pe care toată lumea îl vedea președinte și când colo nu a avut noroc a ieșit Iliescu, așa și acuma ieșea tanti Lenuța dar ar fi fost o catastrofă pentru țară
Era doar turul întâi, nu se alese nici un președinte, poate doare in mintea ta ce gogonată , alegerile sau anulat ca să nu iasă Lenuța care era o mare catastrofă pentru romanica
Am scris unde e?
În comunism aveai bani, dar nu aveai ce cumpără(mâncare).Acuma ai mâncare dar nu sunt bani. Da unii au parte de așa ceva. Am trăit lucrat în comunism vreo 15 ani, bani aveam, apartament aveam, impozitele erau mici. Libertatea era limitată când intrai la poliție greu mai ieșeai. Era teama și frica permanent în sufletul omului. Etc, etc. Acuma e libertate, pleci unde vrei cu ce vrei, bei mănânci ce vrei, ucizi pe cine vrei, furi ce vrei, nu trebuie sa ai serviciu, te ocupi de distracție, droguri ,violuri , libertate multă. Nu știu ce aș accepta acuma. Comunismul sau Democrația. E greu de spus. Daca am dat 14.000 de lei pe o lucrare dentară fără bon fiscal, și cu lucrarea greșită neutilizabilă e bine. Unde cauți dreptatea?? În Democrație??În comunism nu era așa ceva, dar daca se întâmplă doctorul era arestat în 24 de ore. Mă uit spre ce urmează. Comunism , Democrație sa se duca să nu mai aud de ele.
De ce îți place să minți? șpaga era ca și acum, că de acolo s-a moștenit, la doctor nu intrai fără o găină, țigări, cafea, blugi, etc
Și de furat se fura in draci de peste tot, am furat până și cărbune că ne-au crăpat caloriferele de frig iarna in casă și nu nu puteam sta in frigul ăla, de la fabrici,de la cap-uri orice se fura
În clasa a XII-a ne-au trimis la canal, să servim patria cu pușcăriașii, practica la comuniști.
La colectivizare ne-au luat tot, și pământul și animalele cu toate că bunica era singură și bunicul murise în război, erou cică, fu..tule nașterea lor și au obligat o babă să se ducă la colectiv, pe un vecin care n-a vrut l-au bătut în reprize securitatea vreo câteva săptămâni de a fost neom toată viața
Bă voi habar nu aveți ce a fost în comunism, o zi întreagă nu mi-ar ajunge sa povestesc
Mariano, du-te in Coreea de Nord, ca acolo e bine pentru tine!
Nu prea am înțeles ce vrei sa spui Anonim de la ora 9,01. Ai învățat ceva carte in Democrație se vede. Fiecare cu ce i-a rămas in cap
Violuri, crime, droguri, distracție erau și atunci dar nu se vorbea și scria despre ele că așa era o societate comunistă multilateral dezvoltată cu oameni adevărați educați nu ca nemernicii din capitalism care nu aveau cartele la pâine, care nu lucrau duminica, de sfintele Paști, de Crăciun, ehee vremuri frumoase……. De tristă amintire , vo spune unul născut în „62
Numai cei care nu au trait acele vremuri pot spune ca a fost bine. Numai cativa privilegiati au dus-o un pic mai bine.