Înalta Curte: Victimele violenței domestice pot renunța la cererea pentru ordinul de protecție, chiar dacă aceasta a fost depusă de procuror
Victimele violenței domestice pot renunța la judecarea unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție chiar și atunci când acțiunea a fost introdusă în numele lor de procuror. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că abrogarea articolului care prevedea expres această posibilitate nu echivalează cu interzicerea renunțării. Decizia este obligatorie pentru toate instanțele și a fost publicată în Monitorul Oficial din 16 septembrie 2026.
Hotărârea a fost pronunțată după ce tribunalele din Iași și Sibiu au sesizat instanța supremă în două procese în care judecătorii au interpretat diferit modificările aduse legislației privind combaterea violenței domestice. Decizia nr. 82 din 22 iunie 2026 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 16 septembrie 2026. Hotărârea, pronunțată în Dosarul nr. 478/1/2026, este obligatorie pentru toate instanțele.
Controversa a apărut după intrarea în vigoare, la 19 decembrie 2025, a Legii nr. 232/2025. Actul normativ a abrogat articolul 43 din Legea nr. 217/2003, care stabilea că victima poate renunța la judecarea cererii privind ordinul de protecție atunci când aceasta fusese formulată în numele său de procuror, de o autoritate competentă sau de un furnizor de servicii sociale.
În lipsa acestei prevederi, unele instanțe au considerat că legiuitorul a urmărit să elimine posibilitatea renunțării, pentru ca dosarul să fie analizat până la capăt, indiferent de poziția ulterioară a victimei. Alte instanțe au apreciat că dreptul de a renunța continuă să existe în temeiul regulilor generale din Codul de procedură civilă.
Dacă un dosar privind lovirea sau vătămarea corporală din culpă asupra unui membru de familie ajunge în instanță, retragerea plângerii de către victimă nu mai oprește procesul penal, care continuă independent de voința acesteia.
Două procese, două interpretări diferite
Primul caz a fost înregistrat la Judecătoria Iași pe 29 decembrie 2025. Parchetul a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea unei femei, după ce procurorul confirmase un ordin provizoriu. Victima a declarat în instanță că renunță la cerere, iar presupusul agresor și-a exprimat acordul.
Judecătoria a refuzat să ia act de renunțare, considerând că abrogarea articolului 43 împiedică victima să oprească procesul. Instanța a analizat dosarul și a respins pe fond cererea pentru ordinul de protecție. Parchetul a contestat sentința, susținând că, în lipsa unei interdicții exprese, trebuie aplicat Codul de procedură civilă, care permite reclamantului să renunțe la judecată.
În cel de-al doilea dosar, înregistrat la Judecătoria Sibiu în februarie 2026, o femeie ceruse, prin intermediul Ministerului Public, ca presupusul agresor să fie obligat să păstreze o distanță de 100 de metri față de ea, de membrii familiei, de locuință și de locul său de muncă. Ordinul urma să fie valabil trei luni și să îi interzică bărbatului orice contact cu victima.
Femeia s-a răzgândit și a renunțat la proces, iar Judecătoria Sibiu a acceptat această opțiune. Soluția a fost atacată, argumentul fiind că instanța trebuia să cerceteze existența pericolului și să se pronunțe pe fond, deoarece abrogarea articolului 43 ar fi avut tocmai scopul de a împiedica retragerea victimei…https://newscenter.ro/actualitate-stiri-exacte/victimele-violentei-domestice-pot-renunta-la-cererea-pentru-ordinul-de-protectie/